Messy...

Like it or not.

2011-09-28T17:19:00.003+03:00

Da. Iarasi in aceeasi oala. Desigur ca nu o sa ma las iarasi orbita de restul chestiilor pe care pana acum le permiteam sa intre in viata mea asa fara permisiune. Cred ca el stie ca il plac si poate de'aia se comporta mai indepartat de mine.

Dar ramane o intrebare pe care nu mi-o permit mie insumi, dar totusi o pun. Il plac pentru ca mi-a placut de el de atatea ori si acum cred ca am o sansa sau il plac pentru ca este alternativa draguta la pe cine iubesc defapt, pentru ca este alternativa simpla la ceva mult prea complicat care deja ma oboseste? Sau il plac pentru ca pur si simplu il plac? Si oare ma place si el?

Alta dilema adolescentina, doar ca de data asta imi revin dupa putine dileme de sanatate si tot ce vreau este sa stau linistita, si daca putina lumina vine pe strada mea, nu strica, dar deocamdata nu mai vreau altceva decat lumina, raze de soare si un dulce miros de fruze uscate pe trotuar sa imi aduca aminte ca desi este racoare, eu o sa fiu bine. Slabit cum sunt acum vad asta. Vad ca nu mai trebuie sa ma chinui ca sa fiu iubita. Love will come when I will expect it the least, but I know that it will come. I'm sure of it.

that's about it...

2011-09-21T18:13:00.004+03:00

Ok, that's about it. Acum sunt hormonala, dar nu conteaza asta. Esential e ca acum am realizat ca nu pot sa nu ma gandesc ca am gresit cu ceva. Poate ar fi fost mai bine sa nu stie ce simt. Poate ar fi fost mai bine sa nu stie nimic. Sa fi ramas asa. Macar as fi vorbit cu el si nu ar trebui sa ii dau "the silent treatment". Poate ca ar trebui sa nu mai zic nimic. Poate era mai bine sa ramanem asa, poate era mai bine. Nu stiu. Tot ce stiu e ca acum nu imi convine nimic. Nu pot sa nu ma gandesc ca nu e vina mea.

I screwed up. Ca deobicei. Si acum am ramas iar stand in varful patului cu perna in brate, privind in gol si oftand ca si cum greutatea lumii apasa pe umerii mei. Nu e asa. Viata e grea, viata e a dracu de frumoasa, incorecta si rasucita, dar tot sunt indragostita de ea. E un mariaj din care nu vreau si nici nu pot scapa.

Cum am putut sa cred ca lucrurile pot fi usoare? Cum am putut sa cred ca pot sa iau o pauza? Cum am putut sa cred ca acum o sa fie totul ca in multele seriale la care ma uit? How could I have ever thought that things will fit, just work out the way I wanted them to? Nu stiu. E greu sa gandesc, sa reflectez la existenta mea, sa ma gandesc ca nu e ceva gresit cu mine pentru ca dupa toate astea tot cred in dragoste. Si poate ca e ceva psihic gresit cu mine. Sau poate e vina lui si se agraveaza acum ca am constientizat si verbalizat ce simt. Dar cert e ca nu stiu sa vorbesc, ma balbai prea mult, gresesc cand verbalizez, nu se pupa ce am in cap cu ce scot pe gura. Si am obosit, iar.

Still in love. Don't know how, but I'm getting over it. Or at least fake it.

Azi

2011-09-03T23:17:00.003+03:00

Azi. Azi a fost o zi plina, plina de draci si chestii pe care probabil ar trebui sa le scriu undeva, dar nu pot. Then again, This is my family. Mereu trebuie sa faci ceva ca sa nu poti sa stai sa realizezi ca de fapt ce faci inseamna nimic, un gol imens pe care ti-l umpli cu activitati pe care nu ar trebui sa le faci, dar le faci pentru ca sunt triviale si fara de sens. Da, azi a fost ziua cand m-am decis sa vad cum si ce. Da, azi am muncit si nu am fost rasplatita pentru munca mea nici macar cu o simpla multumire, ci doar mi s-a cerut mai mult. Simplu. Azi a fost o zi naspa pe care am intors-o in bine cu o plimbare de seara. Viata e un sistem complex de ecuatii pe care nu il rezolvam decat dupa ce am murit. Vreau ca tot ce urmeaza sa fac, anul de pomina ce inca nu si-a facut miraculoasa intrare si tot ce ii urmeaza sa ma marcheze pe viata. Exprimarea e corecta. Vreau sa ma marcheze pentru ca din bine nu iese un bine mai mare, ci doar mai mult rau. Vreau sa fie un rau care sa macine sa fac bine toata viata. Vreau sa fiu chirurg. Nu am mai zis asta pana acum si sa si cred in ea. Vreau sa fiu chirurg. Vreau sa fiu un chirurg al naibii de bun, un chirurg care sa se chinuie intr-o operatie si sa reuseseasca dupaia sa faca un om care nu mergea sa mearga, un om care nu vorbea sa vorbeasca, un om care nu intelegea nimic sa inteleaga tot ce il inconjoara si un copil autist sa fie din toate punctele de vedere normal. Vreau sa ajut. Pana acum ziceam asta si nu credeam, dar vreau sa fac oamenii mai buni. Mai sanatosi, nu mai buni. Pentru ca oamenii in natura lor sunt prosti, cu defecte si decizi proaste. Vreau sa ii fac sa fie in stare sa ia deciziile alea, chiar daca ele sunt bune sau proaste vreau sa fie capabili sa DECIDA. Dupa toate astea nu vreau multumirii, vreau doar sa stiu ca pot sa aleaga singuri. Vreau multumiri in schimb pentru curatatul aragazului si al bucatariei, vreu sa vad ca ce fac eu are rezultate, vreau multumiri cand spal w.c.-ul, dar nu vreau nimic in schimb de la medicina decat capacitatea de a darui puterea deciziei oamenilor carora le este imposibil sau dificil sa decida. Vreau sa stiu ca m-am schimbat si ca schimbarea mea e o evolutie.

Vreau sa fiu iubita. Asta e probabil cerinta mea cea mai greu de indeplinit. Vreau sa fiu iubita cu tot tacamul, cu "te iubesc" dupa ce inchid telefonul, cu "ma bucur ca ne-am putut vedea astea 10 minute, chiar daca ai intarziat 5". Cu tot TACAMUL de sentimente si nu vreau un iubit care sa imi dea flori pentru ca stie ca mi-ar placea gestul sau care m-ar sunea seara sa imi zica "noapte buna" doar pentru ca i-am zis eu ca as vrea asta. Vreau sa simta. Cer multe si nu stiu cate ofer, dar poate cu timpul o sa ofer mai multe deca primesc si nu vreau asta. Sunt o psihopata cu probleme si vreau psihopatul meu...

The "F" word

2011-08-11T23:00:00.003+03:00

How is it that every time I get on the right track I seem to endanger myself, stab myself in the back with a big-ass pain in the ass, piece of a-hole? I seem to always forget the fact that last time I deserved better, last time I was the one getting that treatment and always do the same, do everything all over again and again. Same shitty think that I said I would never do again I see myself doing, but I still don't stop while I realize it's wrong. Well, this time all that those seem like someone else's memories. I still like the wrong guy, the wrong activity, the wrong path, I still don't know what I'm going to do next and still have this feeling that I'm not seeing something. What could it be? Confusing, right?! Well, everyday for the last summer week was the same: What should I do? Should I take the same train as ever and end up in known places or explore the unknown path and see where it takes me? Should I risk for the better or just stay the same, keep doing the same mistake? F*CK, F*CK, F*CK!!!

Si luna, si stelele si valurile marii calde...

2011-07-19T21:41:00.004+03:00

O zi calma. Bucurestiul a stat pe loc. A asteptat calm ca lumea ce s-a dus sa aduleze marea sa se intoarca. Asteapta inca ca vara asta calda sa nu ii mai fure oamenii. Un oras jalnic in incercarile lui de a ne chema pe toti inapoi, dar totusi cu maxime de reusita, caci nimeni ce a plecat de-aici nu ramane, inapoi se intorc toti odata ce giganticul monstru de metal paraie incet pe liniile lui vechi si arse de soare.

O lume inceata isi tareste picioarele pe peronul fierbinte, isi cara bagajele agale si tristi isi iau la revedere de la plaja care i-a gazduit in mrejele sale, i-a protejat si nu i-a lasat sa doarma, coplesindu-i cu o vraja ireparabila izvorata din valurile interminabile, indragostite parca de nisipul fierbinte ce umple plaja plina de viata intr-o noapte mult prea tarzie.

Viata neasteptata isi impleticeste necazurile si dansul, bautura si adrenalina dau curaj. Totul se schimba. Chiar daca linistea Bucurestiului obosit este trista, aduce noi inceputuri, lucrurile se schimba, viata, relatiile si totul ce odinioara era adolescent si copilaresc, complicat inutil, acum se dezleaga, totul devine o tabla curata pe care sa scriem noi amintiri, amintiri usoare, frumoase si usor de povestit copiilor.

Si pentru ca marea nu da altceva decat inspiratie:

The love that one has is never ending if that love is real.

Love will never succumb to the eternity of time as love is not related to this extension of human limitation.

Love will last forever if you let it happen at the right time, in the right place.

ei, bine...

2011-06-30T23:17:00.004+03:00

Intr-un final glorios bruma de tacere ce s-a asternut si-a deschis bratele pentru un suflet ingandurat, un suflet ce nu mai infloste de ceva vreme si Ghiocela, vesnica Ghiocela si-a schimbat in clipa asta numele sau grandios si timid in mult prea diferitul, dar insignifiantul Anda. Anda Bradeanu, acum Apelevianu, frumoasa ce nu a intampinat inca prea multe fericiri in ale amorului isi curma inca odata tristetea in dragostea pentru fiul sau, Ivar. El este insasi lumina ochilor sai, atat de frumosi, dar atat de indepartati de Relu. Saracul erou in decadere, nu a facut decat sa pastreze o searbada speranta de vis. Vesnicul indragostit de un chip ce a ramas fara dragoste, el insusi nu uita componenta gandurilor Andei. Nu uita ca ea, radianta lui sotie, il iubeste pe raposatul, dar inca mult prea prezentul Ivar...Ivar... Pana si numele copilului este o marturie a interminabilei iubirii pe care scumpa lui consoarta inca o nutreste pentru el. Un tradator, un schimbator, un misel si un avar fara de sensuri, dar inca flacara ce o tine in viata pe Anda. Desigur ca el i-a gresit, desigur ca el a aruncat-o in bratele acestui nepricopsit pe care acum il numeste sot, dar dragostea e oarba, surda si nu are tinere de minte.

Desigur ca toate se uita, doar cum a zis un mare om, "lucrurile bune si rele incap in acelasi spatiu, nu suntem mai mult timp nenorociti decat fericiti, totul se consuma sub aceeasi lumanare." Poate ca acei doi ani cu Ivar al ei vor fi o viata intreaga cu micutul sau copilas, poate ca Relu o sa o paraseasca de tristete si o s-o lase bogata si fericita cu a sa odrasla. Poate asta planuieste si unelteste de cateva zile Relu. Sau poate ca planuieste cum sa o faca sa o apropie de el intr-un joc magic plin de nonsens si amnezie permanenta a inimii. Frumos vis pentru el cosmar groaznic pentru Anda, care desi e Anda in suflet, nimeni altcineva nu o strica asa. In suflet pentru al sau Ivar ea este si ramane vesnic Ghiocela...

Tin sa subliniez ca numele sunt strict luate din minunatul roman al lui Mihail Drumes, "Scrisoare de dragoste".

Maybe, maybe, maybe

2011-06-19T23:06:00.005+03:00

Pana la urma si pana la urma toate se schimba si toate trec, dar mai ales toate evolueaza. Sunt cateva persoane pe care vreau sa le tin minte din toooot liceu si acestea o sa imi ramana mereu in minte pentru felul lor de a fi si pentru tot, chiar daca pana la urma nu a mai fost un tot de care sa imi aduc aminte tot o sa fie toti de car sa imi aduc aminte.

Poate ca sunt o aiurita care nu isi vede sansele atunci cand ar trebui(poate ca misteriosul baiat brunet care m-a agatat azi trebuia sa fi fost interogat in legatura cu numarul lui de telefon), poate ca nu imi mai dau seama cand ar trebui sa primesc avansuri si cand sa nu, poate ca toate astea se intampla pentru ca sunt blonda si aiurita mai nou si un pic cam tuta.

Desigur toate sunt un poate si vor ramane asa pentru ca vara e tanara si inca nu am gasit un mod de a gasi baieti care sa placa ce am devenit acum, poate toate vor fi ceva ce nu a mai fost si poate intr-un final glorios poate ca eu voi fi ce am fost inainte.

POATE...

Is our system crashing?

2011-06-06T20:39:00.005+03:00

Vroiam sa scriu un post despre ultimele intamplari, despre cum incet, fractiune cu fractiune nu mai suntem un grup unit asa cum mereu am spus ca suntem, dar e greu pentru ca atatea sunt legate de grupul asta in care atat de multe s-au intamplat, dar o sa incerc.

Trei parti esentiale dintr-un grup de initial sase, dar acum 7 fragmente, au acum o nevoie de defragmentare, au poate nevoia de o rearanjare a cunostiintelor, au poate nevoia de simpla mutare de langa mult prea cunoscutele lor vecine, dar acum vecinele nu mai simt ca trebuie sa avem o pauza, ca mai bine mergem pe cai diferite pentru ca asta nu merge bine niciodata si incet rausesc sa convinga sistemul principal ca tot ce este necesar pentru ca grupul, fisierul asta vechi sa nu dispara odata cu cu minutele trecatoare ale timpului este insasi timpul, timp in care fisierele ramana legate. Dar asta o fi ce isi doresc toate fisierele? Asta o fi calea corecta catre rezolvarea problemei? Sau poate unele probleme sunt mai bine lasate nerezolvate? Sunt fragmente care s-au alaturat grupului din necesitate si nu au reusit sa sfarseasca transformarea devenind fisiere necesare? Sunt fragmente care nu au considera grupul o unitate functionala si doar o paria a sistemului? Sunt oare erori ce nu pot fi alterate si inlaturate? Atat de mare e paguba?

The freakin' crazy story of the future

2011-06-04T15:11:00.005+03:00

Asadar si prin urmare se termina scoala. Locul pe care il vedeam in fiecare zi pentru 5 zile pe saptamana se termina. Pentru inca 3 luni nu o sa mai vad toata clasa noastra la un loc. Pentru 3 luni nu am nimic de facut decat sa invat si sa ma distrez...OOps pardon parca asta era scoala. Acum o sa am un atac de panica in scris: pentru restul vietii mele nu o sa fie decat altceva decat invatat, invatat si iarasi invatat. Nu vreau asta, sau vreau. Nici eu nu mai stiu ce vreau, stiu ca o sa fie trei luni pe care vreau sa le fac sa fie speciale si o sa ma pregatesc pentru o viata de invatat. Mie frica pentru ca am realizat ca de indata ce va incepe clasa a 12-a o sa imi inceapa viata si nu vreau sa realizez asta. Pana acum am crezut ca o sa imi inceapa viata cand o sa termin cu liceul si o sa vad ce e aia facultate si o sa mor invatand pentru ca asta este drumul pe care mi l-am ales, dar de fapt clasa a 12-a ne dicteaza inceputul cu B.A.C.-ul ne dicteaza reponsabilitatea pe care ar trebui sa o avem, ne dicteaza viitorul pe care ni-l vom face. Clasa a 12-a este anul in care ne dam seama cu adevarat unde aplicam pentru facultate, ce examene dam si ce viata o sa avem de-acum incolo. Clasa a 12-a, mai bine zis sfarsitul clasei a 11-a este pentru mine un fel de sentinta ca gata, de-acum incolo nu mai am voie sa fiu copil si am timp sa ma maturizez in trei luni de vara si asta nu suna bine, nu pot sa fac asa ceva, nimeni nu poate, mie nu mi-ar ajunge nici 10 ani, daramite 3 luni, trei luni de vara in care tot ce as vrea sa fac este sa ma distrez, sa dansez pana dimineata si sa uit de tot, dar nu pot sa fac asta, nu-i asa? Nu pot si o sa dureze multa vreme pana cand o sa pot sa uit de tot, dar am o saptamana in care mi s-a permis sa uit de tot asa ca asta am sa fac in saptamana aia, dar pana atunci o sa ma trezesc si o sa dau C.A.E.-le si o sa ma apuc de invat biologie si un pic mai tarziu chimia si poate, sper, sa imi i-au o slujba si....si.. mai vad eu ce.

Everyday

2011-05-18T22:41:00.003+03:00

Vreau sa inteleg si vreau sa ma contrazic. Vreau sa ma contrazic si sa contrazic pentru a intelege. Vreau sa fiu sincera pentru ca ma freaca sa nu fiu. Vreau sa fie vara. Vreau sa ma apuc de clasa a 12-a ca sa o termin. Vreau sa inot in piscina de afara pentru ca e frumos sa inoti noaptea. Vreau sa am medie mare pentru ca mereu am crezut ca pot. Vreau, vreau, Vreau.
Vreau sa multumesc. Sa multumesc persoanelor care au indraznit sa imi ramana alaturi dupa fite si figuri. Sa multumesc oamenilor care m-au facut sa vreau mai mult. Sa multumesc oamenilor care m-au lovit si care m-au invatat sa dau. Sa multumesc. Sa ma multumesc intr-un final pe mine, fiinta in esenta egoista. Vreau sa imi multumesc impulsului de a ajuta lumea si vreau sa pot sa fac un lucru toata viata fara sa ma plictisesc de el. Vreau multe in putin timp. Vreau sa fie Bineee!

Full-time job

2011-05-10T00:07:00.005+03:00

Inspired by "The United States of Tara"

Constiinta. posibilitatea de a iti controla deciziile, de a stii ce vrei sa faci, cand vrei sa faci, de a stii ce faci atunci cand faci si de a iti aduce aminte de greseli. Greselile sunt lucrurile de care toti ne aducem aminte mai usor, de'aia ramanem prinsi in urma de mii si mii de lucruri inutile, de lucruri triviale, de lucruri fara sens. Pentru ca sunt greseli. pentru ca sunt momentele in care constiinta noastra s-a decis sa devina o bucata mare de plastelina in degetele jucause ale sortii. Simplu. Atunci cand gresim este un buton de oprire al creierului, al bunului simt, al tuturor principiilor pe care le avem, buton pe care noi singuri il apasam. Da, in fiecare zi pentru fiecare se da o lupta sa nu apasam butonul ala, desi este peste tot unde mergem. In fiecare dintre noi se da lupta sa ramanem din piele, carne si oase si sa nu devenim modelabili in mainile greselilor. In fiecare dintre noi se da o lupta sa fim acceptati, sa ne facem acceptati, sa nu incercam sa ne faultam singuri si, din fericire, in majoritatea cazurilor, in majoritatea zilelor, noi castigam, constiinta noastra ramane intacta si putem sa spunem cu mandrie ca ce am realizat este adevarat, pentru noi, benefic si minunat. Dar sunt zile in care nu este. Sunt parti ale zilelor cand totalitatea actiunilor noastre este doar o mare greseala. In zilele alea am vrea sa avem pe cine sa dam vina, sa fie un alter, o alta personalitate care sa aiba toata vina care sa ne ia corpul sa faca ce vrea cu el si noi sa fim considerate doar victime. Unii oameni au asta. Unii oameni sunt 10 personalitati in una singura. Dar aceia sunt putini. Noi, restul, trebuie sa strangem singurii dupa mizeriile noastre, sa suportam singuri cacaturile pe care le arunca viata, sa fim mereu acelasi alter, slab in unele privinte, dar puternic in altele. Trebuie sa fim mereu constienti, chiar daca se mai intampla sa apasa butonul de oprire al constiintei, trebuie sa ne aducem aminte sa o aprindem repede inapoi. Si nimeni nu o sa ne aduca aminte. Trebuie sa fim noi non-stop. Si asta este frumusestea vietii...

Uncertainty

2011-04-17T23:28:00.004+03:00

E un pic usor. E un pic prea usor sa te uiti la altii si sa zici ca viata lor e usoara sau ca nu e asa de grea ca a ta sau ca problemele lor nu conteza sau nu trebuie sa conteze sau ca ar trebui sa se resemneze pur si simplu la faptul ca nu pot controla anumite lucruri. E un pic usor sa fi egoist. Toti suntem chiar daca vrem sau nu, odata si odata egoisti. Pentru cateva secunde fiecare dintre noi se gandeste ca are o problema. Poate ca nu ar trebui sa fie o problema asa de mare, dar atunci, in momentul in care ai o anumita problema fiecare vrea sa arunce tot ce a invatat pe geam si sa se ia la bataie cu persoana cu care s-a certat sau persoana pe care o invinuieste pentru tot ce se intampla chiar daca acea persoana este sau nu vinovata. Pentru o scurta perioada, cand credem ca avem dreptate, suntem toti copii mici care au nevoie de parinti lor, de nimeni altcineva decat de bratele calde si comfortabile ale mamei care zice ca totul o sa fie bine si bate usa de care te-ai impiedicat atunci cand tu nu vezi micutul colt de jos al usii si te lovestii si plangi si plangi ca si cum lumea are un sfarsit exact in acel moment. Si chiar are un sfarsit, in momentul ala pentru tine e sfarsitul. Dar trece repede pentru ca mirosul mamei, mirosul sigurantei ia repede locul socului si intr-un final, te opresti si iar te joci. Numai ca noi nu ne jucam. Ne trezim la realitatea limitata de constrangeri si o eticheta, actualizata sau nu, eticheta. Eticheta care ne pune pe toti in bule de aer cu un mic aparat care face ferestre in bule. Dar eticheta nu ne spune cum sa folosim aparatul. Cand invatam bunele maniere ale etichetei putem sa folosim pentru ceva vreme aparatul si sa facem ferestre, sa lipim doua bule, sa socializam cu limita discreta a etichetei. Dar apoi nu toti au aceeasi eticheta discreta. Unii au bule de sapun sau chiar de sampon, asadar au nevoie de arme mai puternice. Dar nu exista arme mai puternice. E acelasi mic dispozitiv ce gaureste aerul bulelor si trebuie , deci, sa disipe incet sapunul, disipare care aparent este usoara, parca bulele nici nu sunt acolo, parca nu mai au nevoie de micuta masinarie, dar oamenii din bula de aer au grija sa iti aminteasca ca nu esti ca ei. Au grija sa iti aminteasca ca sapunul nu e acelasi lucru ca aerul. Acolo, in bulele astea, toti suntem fragili, dar unii au incredere in ei, destula cat sa nu fie fragili deloc. Nesiguranta, in balonasele astea, impiedica arma sa functioneze sau o deregleaza. O face sa faca ferestre mai mici si nu te lasa sa lipesti bule.
Poate visez eu gresit, dar sper sa se sparga bulele si sa nu mai conteze nesiguranta, eticheta, sa nu mai conteze decat incomensorabilul si delicatul suflet, sa nu mai conteze nimic altceva decat plutitoarea inima, sa nu mai fie limite prin care sa nu mai vezi, sa nu mai fie garduri vii care sa ascunda trandafiri, si nu mai fie, asadar, buruiene care sa ingroape crinii imperiali. Dar cred ca totusi nu e un vis care poate fii dus la zenit. E doar o inocenta si trista fantezie...

Glasul tacut al primaverii ce-a-nceput

2011-03-29T21:20:00.004+03:00

Pentru ca am impresia ca ploaia de afara vrea doar sa ii arate primaverii ca nu poate sa faca ce vrea.:

Dar primavara lupta, lupta neincetat
si ploua incet, e picurat.
Miroase-a carti citite de demult,
miroase-a ploi ce nu au inceput.
E liniste.
O mica picatura spala delicat asfaltul.
E frig, dar nu prea frig
ca inca nu-i departe si e vara.
O ploaie scalda incet cu picaturi si raze reci de soare
un inceput de mugure de floare.
E vantul lin
ce freamata incet, sufla rece si incet un tainic si bland suspin.
O zi frumoasa trece,
A trecut, e liniste, e frig,
glasul odata cald si lin
acum e inca tacut si rece.

Si in alta ordine de idei. Ceva s-a schimbat de ceva vreme si nu mai este la fel. Ceva de ceva vreme a luat o forma diferita. Poate sunt gandurile mele sau poate doar mi se pare. Poate sunt eu si nu ma vad in alta forma sau poate altcineva si nu vad sa il numesc, dar clar ceva e diferit si tare frica imi e ca nu se va schimba la loc. Ceva e nou sau poate acum l-am vazut cum nu l-am mai vazut inainte, dar clar ceva s-a dus si altceva a venit in loc. E ciudat. E diferit si uneori nu vreau sa cred ca ce a fost nu mai e, dar ...

Miroase a primavara...

2011-03-16T12:35:00.003+02:00

Cu toate ca nu am reusit sa simt gustul anotimpului meu preferat decat printr-un geam deschis vreo 10 minute pe zi (asta pentru ca cumva am reusit sa iau o gripa urata), totusi pasarelel care canta in copacii soarele care rasare disrcret dimineata si parca nu se lasa dus la sfarsitul zilei si fericirea mea atunci cand observ ca nu e frig deloc cu geamul deschis, dar totusi tristete cand realizez ca nu ma pot bucura de asta, toate astea striga sus si tare ca e primavara. Ca e cald, ca nu mai ninge, ca nu mai e gheata, ca nu mai e polei si mai ales... ca va urma sa fie vara.

Safety net.

2011-02-21T21:58:00.003+02:00

Era o vreme cand lucrurile erau usoare. Era o vreme cand nu imi era fica. Era o vreme cand nu eram ingrozita sa fac lucruri pe care mi le doresc. Era o vreme cand nu mi-ar fi fost dor de singura persoana pe care o credeam mereu acolo. Era o vreme cand nu as fi plans in timp ce dau cu aspiratorul, era o vreme cand eram bine.

Acum sunt speriata de faptul ca nu o sa fiu in stare sa fac orice lucru de care ma apuc, ca nu voi putea sa mai fac nimic la un moment dat. Culmea este ca fac asta acum, o fac de ceva vreme si acum m-am blocat de tot pe singura chestie pe care mai pot sa o fac, ma uit la seriale. O sa mor facand asta, dar macar sunt in siguranta.

Happy rabbit year!

2011-02-03T15:37:00.002+02:00

Scriu acesta mica chestia ca o ofranda pentru minunata si extraordinara, dar totusi misterioasa cultura chineza.
Poate va suna ciudat, dar undeva in adancuri mereu le-am respectat felul de a fi: linistiti, la locul lor si muncitori. Un documentar despre cum se fac hainele (anumite haine) m-a facut sa am si mai mult respect pentru ei pentru ca au singurul lucru pe care eu am dificultati in a il genera, si anume rabdarea. Fac haine, accesorii si o gramada de lucruri de mana si daca nu sunt facute de mana au destula rabdare cat sa stea sa verifice absolut toate produsele pe care un aparat le-a facut. Au rabdare sa fie asupriti pentru ca au inteligenta sa isi dea seama ca au nevoie de acea asuprire ca sa devina mai buni. Acum nu o sa fiu o nenorocita si o sa spun ca, desi poate pentru ca sunt asa de asupriti sunt asa de muncitori si cinstiti(avand in vedere ca nu au de ales), sunt totusi niste oameni buni si este gresit ce se intampla in tara lor. Dar undeva trebuia sa se echilibreze balanta. Au o cultura superba si gandirea, cel putin din punct de vedere teoretic, care este rezultatul acestei culturi este o gandire pura si plina de intelepciune, asa ca trebuia sa fie ceva rau legat de intreaga lor tara ca sa nu imi mai para, cel putin mie, asa de radiant de perfecta.

Acum, cumva legat de asta, pentru ca sunt cateva care provin din China, mi-am adus azi aminte de o chestie pe care o iubeam cand ma interesa sa imi aranjez hi5-ul(pe vremea cand il foloseam) ...erau chestiutele de pe glitter-graphics.com. erau geniale si am cateva exemple chiar aici, chiar daca acum nu mai par asa de tari:

Let's talk about...

2011-01-29T22:03:00.004+02:00

Hai sa am o revelatie! Deci.. toate cacaturile pe care tu le crezi tu acum atat de tari si care sunt pentru tine absolute si toata filozofia ta de viata cum ca trebuie sa te mentii in viata si atat si sa iti astepti cu placere moartea, facand in viata numai ce vrei si niciodata ceva mai mult decat strictul necesar, toate astea o sa se loveasca de momentul in care nu vei mai avea bani si prietenii fraieri precum eu si celelalte doua fete care mai stau langa tine, o sa dispara si o sa ramai cu sorata care pana la urma o sa zica "frate, frate, dar branza e pe bani." si o sa te arunce ca pe ultima carpa, atunci toate filozofiile astea o sa devina mici si insignifiante in comparatie cu nevoia dureroasa de mancare. Atunci o sa te intorci si o sa iti cer scuze sau o sa mori singur dandu-ti seama ca ai fost un jeg si ca nu mai poti sa repari nimic. Gata, aproape m-am descarcat. Nu, nu am terminat. Poate ca nu ar trebui sa fiu asa de exagerata, dar prietenii isi spun adevaraul si tu m-ai mintit, prietenii isi respecta promisiunile si tu ai uitat. Uneori vreau sa te strang de gat, dar asta ar insemna ca as considera ca ai un creier care sa piarda oxigen si o inima care sa se opreasca si tu nu ai nici una din astea doua. Prost pentru mine ca le am, bine pentru tine. O sa incerc sa nu imi mai pese de tine. O sa devii una din amintirile alea pe care le uiti odata ce trece timpul si usor o sa uit peste 10 ani ca am fost in aceeasi clasa si ca te cunosc de prea multa vreme. O sa devii si pentru mine ceea ce esti si ai fost pentru toti, o naluca fara textura sau semnificatie, un nimeni.

Pana acum m-am mintit spunandu-mi ca notele nu conteaza. Da, atunci cand esti in jumatatea de sus a clasei, e bine. Cand nu te simti ca ultimul cacat cand iti vezi media pe ecranul calculatorului, conteaza si importanta lor creste pe minut ce trece. Iti dai seama ca acum esti cea mai slaba veriga a grupului tau si incepi sa crezi ca te vei desprinde incet, ca vei disparea. Atunci a fost momentul in care mi-am setat mintea cu interesul catre scoala. E un interes pe care l-am avut odata si cred ca il pot reinvia. A trecut multa vreme si probabil e bine ingropat in interesele altora si in suferinte tembele, inutile si fara sens pe care le-am cunoscut de-a lungul celor doi ani jumate de pauza, dar o sa dau tot ce pot acum, in acest moment, sa dau. De-acum ma reprofilez total. M-am gandit ca ori o sa incep sa dansez ori o sa incep sa inot, dar cu sinuzita care nu trece de niciun fel va trebui sa ma ocup cu dansul ceva vreme. Ma gandesc la dans liber, nu la unul inchis de anumite reguli. S-ar putea sa ma las de creativ. Nu am facut decat sa imi pierd o gramada de timp, am invatat prea putine lucruri si o idee ma face sa cred ca oricat as lucra ca voluntar, nu o sa aiba niciodata o finalitate si nu ma va ajuta cu absolut nimic, dar iubesc copii deci sunt intr-un total impas moral. Dar un lucru stiu sigur, de-acum scoala este cea mai importanta chestie pentru mine, pentru ca nu stiu sa fac nimic altceva important.

Am inca o dilema: daca sa incerc psihologia in timpul rezidentiatului sau nu, sau chiar sa incep din anul 2-3 de medicina, pentru ca cred ca vreau sa le fac pe amandoua. Mereu am fost o fiinta maleabila si am vrut sa cred ca am suficienta putere cat sa ajut pe altii si as putea sa fac asta cu ambele facultati, sa ii ajut intr-un mod dragut.

Cam asta ar fi tot. Cred ca mai e ceva, dar daca mai am chef o sa mai scriu si alta data. Deocamdata, atat.

It's dark. It must be my love.

2011-01-20T22:09:00.005+02:00

pentru ca sunt o ametita, naiva, care ar prefera sa stie toata lumea secretul ei, altceva, nu adevarul, decat sa isi recunosca siesi ceva ce ii este evident sau sa stie el acel lucru evident.

Aveam ceva mai bun, dar...

2011-01-05T18:31:00.004+02:00

... a inceput scoala cu toate frumusetile ei si cu toate ca vacanta asta a parut foarte scurta in ochii tuturor, mie mi s-a parut lunga. Poate si pentru ca am stat singura acasa si plangandu-mi de mila, dar lasand asta la o parte este pentru ca mi-a fost dor de toata treaba cu colegii, cu oamenii care stau si iti trimit toata ziua energii. Da, energii pentru ca stam toti intr-un spatiu inchis cam 45 de minute repetat la un interval de 10 minute distanta, asa ca orice vibratie, negativa, pozitiva ajunge la fiecare , intr-o mai mica sau mai mare parte. O clasa de copii nu este o clasa de mini-oameni care se cunosc doar pentru ca impartasesc un spatiu la un moment al vietii lor, se creeaza legaturi, se creeaza anumite sentimente, se creeaza ceva intre ei toti, fie ca e prietenie, fie ca e o relatie de colegialitate, fie ca e dragoste, fie ca e respect. Si chiar daca nu suntem cei mai buni prieteni tot exista un mic fir brodat de-alungul anilor. Cu firul asta te poti trezi cu multi ani dupa ce s-a terminat liceul, pentru ca firul asta este dubios de atasat de cea mai frumoasa perioada a vietii. Azi mi-au lipsit cateva legaturi, doua dintre cele mai importante pentru mine, dar nu-i nimic firul e tot acolo...

What's coming up...

2010-12-19T21:32:00.006+02:00

Ok... cum nu am mai scris de ceva vreme... do not be scared...

Asa deci anotimpul pe care eu il plac cel mai putin a inceput si tocmai si-a aratat minunatele meandre..Iarna este anotimpul cu cea mai mica popularitate in sufletul meu asta nu pentru ca e frig de ma doare spatele cand intru in casa pentru ca am tinut muschii incordati tot drumul, nu pentru ca poti sa primesti ditai sapuneala in orice moment pentru ca... de'..a nins si nu pentru ca nu mai poti savura o tigara fara sa faci ceva la gat sau sa racesti groaznic...nu, nu de'asta.....Motivul pentru care blestem iarna este ca poti cadea doar mergand... ca poti cadea, te poti lovi, poti sta cateva saptamani cu o durere acuta si o vanataie in locul cu care stai pe scaun sau fix in genunchi... Nu e ca vara, primavara sau toamna cand singurele moduri in care poti sa cazi sunt rolele sau sa fie undeva o podea uda si sa fii extrem de neatent....Iarna nu e nevoie sa te grabesti, nu e nevoie de nimic altceva decat putin polei...polei, pentru ca daca zici gheata suna urat..acum e doar polei...

Acum motive pentru care as iubi iarna: Craciunul si anul nou.

De ce craciunul? Nu sunt religioasa, am trecut de varsta in care Mos Craciun nu avea cum sa ma refuze si am trecut de varsta in care vroiam ca Mos Craciun sa existe desi stiu ca el nu exista. Craciunul pentru mine inseamna ceva frumos pentru ca e singura zi in care ai mei se cearta, dar incerca sa pastreze aparentele divine ale fericirii, e singura perioada din an in care primesti si dai cadouri fara sa conteze neaparat ce sunt, e singura sarbatoare religioasa care reda o chestie importanta, o idee care merita atentie, dupa mine, si anume nasterea... Toate sarbatorile sunt despre morti si chestii urate... Asta este singura care nu zice decat ce bine si frumos e in lume, ce neimportante sunt toate la aparitia unui copil....Adica uitam de toate si macar o zi din an, ne iubim...doar pentru copii...poate asta e si faza cu mos craciun pana la urma....hai sa nu mai fim asa de nenorociti macar o zi pe an si sa daruim...

Apoi anul nou... e frumoasa noapte in care se incheie un an... pamantul devine mai batran cu un an si noi sarbatorim asta poluandu-l cu miliarde de artificii care fac cerul din noapte zi la 12 noaptea. Imi place revelionul pentru ca toti ne permitem in ziua aia sa ne facem o lista de propuneri pe care sa le indeplinim in anul ce vine.. desigur ca asta este o sarbatoare pe care o faci cu prietenii pentru ca aici e vorba de ce ai degand sa faci la anu' si ei o sa fie acolo chiar langa tine...sa se asigure ca o vei face....vorba vine...Desigur ca imi place anu nou pentru ca este totul despre simtit bine si distrat, dar si pentru ca stiu ca a trecut o luna din iarna si nu mai e mult pana la primavara....

Minunata mea lista de dorinte pentru noaptea de anul nou:

- Sa ma las de fumat.
- Sa am o singura pretentie de la baietii ce vor veni: Sa ma iubeasca si sa ma respecte in aceeasi cantitate cum ii iubesc si respect eu.
- Sa imi ridic oarecum mediile pe semestru 2 si sa am o medie mai decenta in primu semestru clasa a 12-a.
- Sa ma apuc de invatat pentru medicina.
-Sa ma organizez.
- Sa iau 81 la CAE.
Nu e mult, nu?

I love life!

2010-12-06T23:16:00.005+02:00

Viata asta e un dezastru placut care ne face sa cadem doar pentru a ne bucura de ridicare, de realizare, de constientizarea lucrurilor trecatoare.
Viata asta ma face pe mine sa visez draci intr-o seara si plaje linistite in alta. Viata ma face pe mine sa constientizez ca ceea ce parea odata rau aum poate parea un paradis.
Viata asta ma face sa imi fie frica de legaturi prea stranse. Viata ma intoarce de unde am plecat doar ca sa realizez ca nu trebuia sa plec niciodata.
Viata asta m-a facut in patru zile sa realizez ca daca vreau sa fac ceva cu viata mea, daca vreau sa ma consider reusita trebuie sa o fac acum, nu peste 10 ani. Viata asta m-a facut sa realizez ca pentru urmatorii zece ani trebuie sa fac un pas acum.
Viata asta ma face sa urasc, sa plang, sa ma simt prost, sa ma simt proasta, toate astea doar ca imediat dup-aceea sa ma simt minunat, sa ma simt frumoasa sa iubesc, sa zambesc si sa cred ca sunt desteapta.
Toata viata asta nu este decat o sfera disfunctionala a iubirii cu partile proaste si partile bune. Daca iubesti viata, le vei afla.

Vreau!

2010-11-15T22:43:00.004+02:00

Vreau o mie de cuvinte frumoase! vreau cuvinte soptite! vreau sa ploua in timp ce cuvinte frumoase imi trec pe langa urechi! vreau sa aud cuvintele astea in fiecare dimineata! vreau sa le aud in fiecare seara! Vreau sa imi laude schimbarile multe cuvinte! Vreau sa aud cuvinte multe ce imi zic ca am gresit cand am gresit! Dar vreau si o mie de cuvinte care imi zic ca nu e asa de mare greseala! Vreau sa aud acea voce cu niste cuvinte in fiecare moment in care mi-e dor de ea! Vreau atatea cuvinte! Vreau cuvinte infinite!...

Dar uneori vreau doar doua cuvinte... de acel cineva nestiut rostite...

Something old, something blue,something borrowed, something new...

2010-11-14T12:52:00.009+02:00

There's always been a problem in my life. I always thought that the fact that I was the only person my mother didn't salute when she got home, forgetting that I'm in that last room of the house, I thought that this fact is a big problem. There were lots like this one, like the fact that I always had to give more than I was giving at a particular moment, or the fact that I've been the one that made my brother's eighteen birthday memorable, or the fact that I've always been expected to become a doctor, not even knowing what I really want to do with my life, or the fact that no matter what I do I was and I'll always be a big disappointment for my family. But you know what? That's how I grew up and that's how I've learned responsibility. Now, I'm just not sure whether what I've done until now is wright or my life has just been a series of mistakes that are still running.

Maybe there were wrongs, maybe there were wrights. I don't know.

I just know that from now on it might get better or worse. I can only wait and see what's coming. But now I know I have friends and family right there, where I need them to be. So, life, come at me!

Adica poate sa fie dragut...

2010-10-17T23:31:00.004+03:00

Ce pot sa zic despre ziua de azi, pot sa zic ca am fost surprinsa placut de o chestie la care nu am vrut sa ma duc. Nu am vrut sa ma duc pentru ca nu i-am vazut initial utilitatea. Dar este chiar interesant si distractiv. Sincer, nu doar pentru ca era un baiat dragut acolo sau pentru ca am facut niste chestii pe care nu le-am mai facut pana acum sau pentru ca totul a fost prezentat pe placul meu, nu doar pentru motivele astea, ci si pentru ca chiar a fost extraordinar sa vezi ca niste oameni care se cearta o secunda inainte conlucreaza sa faca o chestie cat mai repede si ca mai bine in urmatoarea secunda. Desi initial am fost reticenta la ideea de workshop cu animatii, acum chiar ma atrage ideea si mi se pare ca as face asta ca activitate extrascolarapana la sfarsitu liceului si asta doar din pura placere si e bine ca nu e doar atat. Chiar daca au fost anumiti factori care organizatorilor le-au scapat, mi-a placut ca a iesit bine pana la urma. Sper sa ma pot tine si de asta ca la cum sunt eu parca vad ca ma entuziasmez acum si am o zi proasta si nu ma duc si se duce totul de rapa, dar o sa imi dau silinta. Acum o sa va zic despre ce e vorba. Este vorba de organizatia Creativ. Ce fac ei e in link, mai mult de-atat nu e nevoie sa spun. De fapt va fi nevoie, dar voi scrie ce voi face eu si cand vor avea site-ul gata o sa le fac reclama.

Stii...nu vreau sa fiu rea...

2010-10-15T22:51:00.003+03:00

Ma simt ca un cacat, dar totusi usurata. De ce naiba nu ai zis nimic? Ti-am zis tot ce credeam si desi inainte de asta ai dat impresia ca tii la mine, nu ai zis nimic, nu ai avut nici macar o reactie, ca si cum te asteptai la asta si asta voiai. Bravo, esti inca unul care nu a trecut testul. Sigur trebuie sa imi cobor stacheta. Acum am fost si eu rea si trebuie sa imi cobor stacheta. Nu merit sa am pretentii asa de inalte, acum am fost si eu a biatch. Chiar daca acum imi pare rau, era mai urat sa mint. Era mai urat pentru mine, era mai urat pentru amandoi. M-am straduit sa te plac. Imi pare rau...

Azi, azi in ziua asta frumoasa...

2010-10-10T16:10:00.004+03:00

Complicat, nu? Complicat sa te gandesti ca se poate sa fie cum vrei tu. Asa e si pentru mine totul acum. Sincer chiar imi convine, chiar imi place sa ma simt asa de bine dupa asa de mult timp si sincer, pot fi cea mai egoista persoana zicand asta, dar acum e bine, sunt safe, nu mai sunt indecisa sunt doar safe si e bine, e foarte bine...

Iar despre postul ala cu trecutul, poate ca e inutil sa il mai scriu. Am un prezent ok, da ca sa detaliez....

Acum, exact in momentu' asta...

2010-10-05T20:54:00.004+03:00

Acum, mai exact in momentul asta cred ca m-am indragostit de viata si cred ca toate depresivitatile mele din ultimile zile au fost cauze de un moment de slabiciune si anume un moment in care eram calma si simteam ca pot sa fac orice. Acum am realizat ca nu pot face aproape nimic. Adica tot ce pot sa fac este ce e legat de mine, nu pot sa influentez in orice fel activitatile altora decat daca altii ajung sa ma iubeasca pe mine si asadar sa devin o parte din viata lor asadar sa le influentez intr-un fel sau altul viata.

Desigur ca sunt putine persoane care ajung sa ma iubeasca. Gresesc sunt foarte superficiala cand vine vorba de orice. Adica stau sa ma uit la ultima mea relatie. Eu nu am vrut sa aflu mai multe despre tipul cu care am fost si am ajuns sa il cred mai bun decat era. Nu am verificat sursa care imi zicea ca o sa fie bine si m-am lasat dusa de val. Acum realizez ca foarte putine lucruri ar fi trebuit sa fac ca sa nu se intample ce s-a intamplat, dar stiu acum ca daca am regrete nu ajung nicaieri.

Acum realizez ca tot ce trebuie sa fac este sa ma uit inainte cu un ochi si cu altul inapoi. Nu mai am degand sa fac aceleasi greseli, dar sper ca nu voi face altele noi mai grave decat asta. Desigur ca in ultimele zile am avut ceva ce nu am putut intelege. Vi s-a intamplat vreodata sa zica ceva o pipita si apoi sa fie un lant lung de enervari continue care sa rezulte intr-o enervare ce tine vreo doua zile in continuu pentru ca mai apoi sa te enerveze orice cuvant care in mod normal nu te-ar enerva, orice gest pe care l-ai vedea ca normal intr-o zi buna, dar nu? Iti vine sa iei pipita cauzatoare si sa o taresti in mijlocul bulevardului cu capul de toate capacele de canal desfacute.

Desigur ca asta este o stare trecatoare, dar o sa va fac un istoric al relatiilor mele de cand am inceput liceu pentru ca mai mare distractie pe tava nu va pot da. Cate chestii care mi s-au intamplat care m-ar amuza daca nu as fi fost implicata nici nu pot numara. Toate astea sper ca sambata sau duminica, sper.

Pentru inimi

2010-09-30T21:05:00.003+03:00

Pentru inima mea, mai exact, care se grabeste. Eu mereu am stiut ca inima mea bate mai repede decat ar trebui. Dar acum bate atat de des si atat de repede, atat de tare incat am ajuns sa o aud. O aud dimineata cand imi aduc aminte ce am fost noi. O aud seara in aceleasi circumstante. O aud cand o carecteristica de a ta mi se iveste in cale. Desigur ca uit. Uit ca a batut prea tare din vina ta. Uit ca a batut asa de tare incat era sa explodeze. Doar a transpirat. Si eu nu suport mirosul de transpiratie, nu suport mirosul ala sarat, mirosul ala de slabiciune, o alta dovada ca inmca sunt om, o alta dovada ca inima mea a batut candva din cauza ta.

Iubirea este un factor tampit ce reuseste sa patrunda in corpul meu in mod parsiv si reuseste sa actioneze asa asupra centrului inimii mele. Explicatia biologica este rece. E prea fada ca sa imi calmeze inima. Pana la urma e prea scurta ca sa ofere o solutie. Solutia o ofera aici doar explicatia iubita de toti, si anume cea filozofica. Explicatia cum ca timpul curge, durerea scade, iar placerea esterna, placerea noua ce poate fi numita si pasiune sau chiar o alta ocupatie, acestea sunt toate inlocuitori. Se pun in locul vechilor sentimente si iar ajungi sa vrei ceva ce nu poti avea. Desigur ca toate astea afecteaza inima, aceasta ajungand sa oboseasca, apoi dandu-si duhul, dar niciodata neatingand zenitul.

Desigur ca ceea ce poti face este sa speri, sa uiti si sa inveti sa iti protejezi inima, sa ascunzi iubirii parsive calea catre inima ta. Sa lasi iubirea sa nu stie sa isi gaseasca cale catre inima, poate doar catre creier. Da, pentru ca creierul este rece si razbunator. Odata ranit se ridica si loveste iar. Inima este slaba parte a ta, partea ca trebuie protejata, partea pe care creierul meu acum incearca sa o purifice si apoi sa ii devina un scut pentru urmatoarele patrunderi ale iubirii. Creierul si inima nu coopereaza ei sunt armonie, o eterna armonie. Cand nu sunt in armonie, doare. Trebuie sa tin minte sa le fac sa coopereze mereu.Acum conexiunea e incerta.

Intreaba-ma ceva stupid!

2010-09-28T21:38:00.005+03:00

Uneori as vrea sa ma las calcata iar si iar in picioare, uneori as vrea sa vad cum e viata daca nu as vedea. Uneori pur si simplu as vrea sa imi spuna cineva ceva, uneori as vrea sa ma umileasca si sa ma iubeasca cineva.
Bine acum sunt dubioasa, dar as vrea uneori sa imi aduc aminte de ce bine a fost. Si iarasi gresesc si nu stiu de ce fac asta iar si iar. Poate ca maine o sa fie mai bine.
Acum nu scriu cum scriu eu in mod normal. Acum nu am noima. Acum sunt iar o ratata. Dar puteti sta calmi, doar in scris imi las garda jos:D

De mult era frumos, acum nu stiu ce sa mai cred.

2010-09-23T19:49:00.005+03:00

Pur si simplu stau si ma gandesc ca ma pufneste plansu', dar apoi imi dau seama de cat de slaba as arata ca sunt, cat de mult adevar as arata si rad, rad cu pofta. Ca sa explic frumusetea propozitiei anterioare o sa fac un fel de morala.

Eu inca am mare incredere in oameni, adica teoretic le dau o singura sansa sa fie buni, le dau si doua, la a treia sunt sigura ca va iesi prost si aproape mereu am dreptate. Apoi ma dau batuta, ma opresc din a da sanse si incet incerc sa imi dau seama unde am gresit. Rar o fac si de fiecare data o iau ca inca o tampenie pe care n-ar fi trebuit sa o fi facut. Desigur ca cu timpul increderea mea in oameni a scazut si am ajuns sa nu mai am incredere in mine. Am fost mintita de o persoana pe care am crezut-o prietena buna, am fost practic tradata de ea, vanduta ca sa ma exprim frumos. Dupa ce am fost asa urat calcata in picioare mi-a fost greu sa ma ridic, dar stii ceva, acum sunt mai puternica, ma simt mai frumoasa in interior, am mai multa incredere in mine decat am avut pana acum, si acum as putea sa fac ceva ce nu am facut niciodata, acum, pentru prima data cred ca as putea sa ma razbun fara sa am nici cel mai mic resentiment. Sa zicem ca ii multumesc acelei persoane ca m-a trezit. Inainte credeam ca in fiecare persoana este50% bunatate si poate sa fie si mai mult daca este tratata bine. Am crezut in van. Mersi, dar stii ceva, draga, eu ma ridic pe ce vor fi ruinele tale. Sa nu crezi ca termitele pe care acum incerci sa le pui la baze, sa nu crezi ca daca imi murdaresti caramizile nu voi putea sa imi ridic cetatea, din contra, de fiecare data cand se va surpa voi cladi mai puternic si mai frumos draguta. Stiu ca tu crezi ca eu gresesc, dar prove me wrong, honey, prove me wrong. Daca nu m-ai tradat, daca nu tu m-ai facut sa fiu badjocora alora, arata-mi, explica-mi. Daca nu tu ai facut ce cred eu ca ai facut recent, arata-mi altceva. Daca am gresit, arata-mi unde. Dar totusi cred ca de data asta, nu tu esti victima, doar de data asta am plans prea mult ca sa fi facut eu vreun rau.

Acum am plans indeajuns, m-am enervat prea mult. Deja nu mai imi stric sanatatea, nervii si rabdarea cu oameni care s-au purtat ca un cacat cu mine. Stii ceva, poate chiar merit mai mult, poate ca am avut mai mult si tu ai stricat tot, dar nu o sa stiu niciodata pentru ca deja m-ai facut sa vad marea cu sarea in imaginea unei balti. M-ai dezamagit facandu-ma sa ma simt inapta atunci cand nu am putut sa am grija de anumite lucruri care nu erau ale mele. Dar acum, in momentul asta sunt mai bine ca niciodata, stai calma nu te vrea nimeni inapoi, vreau doar sa te opresti din mintit, nu pentru mine, nu pentru ca te rog eu, dar what goes around comes around.

Micii si cantecele de pian clasice

2010-09-18T23:52:00.004+03:00

Ieri a fost o zi interesanta, cum de altfel toate sunt, dar desigur ca ieri are putin de mot pentru ca este una din zilele Bucurestiului, frumos oras in care m-am nascut si n-am stiut pana ieri cand se celebreaza.

Cum e frumos la noi in tara ne imbulzim in locurile celebre ale Bucurestiului, in centrul vechi, langa parlament si oriunde exista o scena (subliniez ca nu conteaza ca pe scena sunt pitici verzi, e esentiala o scena) si niste gratare, vata de zahar sau colaci unguresti. Desigur ca bazaarurile de zi cu zi, ignorate de multi, devin centrul atentiei si desigur ca locurile rau famate cum este Lipscaniul devin "o frumusete cu istorie". Cum se obisnuieste intr-o zi de sambata trebuie sa iti intalnesti la un moment al zilei familia si sa te plimbi cu ei pentru ca de', face Bucurestiul nu se stie sigur ce varsta.

Urmeaza o plimbare lunga din care imi amintesc impinsul, tinutul de geanta caci aveam si eu niste banuti si monitorizatul soramii care a fost des aproape de multe tigari si ma refer ca ochii ei aproape ca atingea varfurile fierbinti, ca sa ma exprim galant. Dupa plimbare, decidem cu totii ca indopatul la Mc' este cea mai buna solutie durerilor noastre profunde de picioare. Intram si tata isi arata vechimea punand intrebarea "dar copii astia n-au mancare acasa de mananca toti aici?". Imbuibatul nu a fost un succes pentru ca vata de zahar mancata anterior incepuse sa isi faca efectul. Surioara mea draga si iubita continua sa manance in timp ce eu imi dumicateam mancare. Desigur ca a mancat un sfert si eu am mancat restul, dar trecand peste, nu primesc timp de "am bagat in mine ca vaca asa ca lasati-ma sa stau jos o juma' de ora ca sa pot sa ma ridic" si pornim catre locul unde tata isi parcase masina. Totul frumos si incep incet sa latre cainii. "ce dracu au turbat?" intreaba tata parca ar fi vazut cainii spumegand si parca "cainii" chiar erau mai multi de unul. Dupa doua secunde de liniste completa in mijlocul Uniriului se aude un bubuit puternic si repetat. Se lumineaza cerul si ne prindem ca sunt artificii. Desigur ca tata m-a calcat de 5 ori pe piciorul care era deja beteag, dar nu asta este esential: AU FOST 5 MINUTE DE ARTIFICII! Normal ca am trecut peste, dar nu centrul orasului, nu Mecu', nu imbulzeala, nu minunata vata de zahar, nu lanul de mancatorii de mici ce ascultau stupefiati "unu' care canta la pian", nu durerea de picioare, nimic din astea nu ar fi fost asa de...ma rog daca nu ar fi fost drumul spre casa unde am trecut pe langa Foisor, foisor inconjurat de o liniste monumentala si lipsit de fetele cunoscute si dubioase ce se plimba pe acolo deobicei. Acum doar luminitele de pe strada populau intreaga zona a Foisorului. Linistea aia a facut ca seara mea sa fie frumoasa, linistea aia m-a facut sa imi placa, pentru cel putin cat am stat la stop si m-am holbat la foisor, Bucurestiul, dar tot total romanesc ramane cu ai lui mici si a sa vesnica si amara bere.

"Asa, acum sa iti faci alea, dar vezi ca ti le mancam pe toate." sau "Au inceput sa curga zilele de scoala..."

2010-09-12T20:24:00.006+03:00

In viata exista momente in care realizezi ca ce faci nu e destul si ca poate toate se duc de rapa cand te simti mai bine, dar tot in viata afli ca lucrurile nu sunt mereu asa de rele cum par. ...Bleah! Atata filozofez ca sa va zic ce porcarie s-a intamplat ieri, simpla banala, neamuzanta si totusi esentiala.

Deci, cum am mentionat in postul anterior eu sunt foarte entuziasmata ca incepe scoala. Foarte entuziasmata cum sunt si cum sunt un vulcan de fericire cand ma entuziasmez, de cateva zile am un zambet tamp pe fata pe care e mai complicat sa mi-l sterg. Cu fericirea mea asta abundenta m-am gandit sa fac ceva dragut pentru clasa mea de copii draguti si sa le fac ceva dragut de mancare, mai exact "minciunele", care, ca sa nu ma intelegeti gresit, sunt niste gogosi cu alta forma. Ii zic asta mamei care accepta fara prea multa cearta, cum cu vreo 10 minute inainte de asta draguta de ea mi-a interzis sa merg la un concurs de dans foarte important al unei prietene. Desigur ca trebuia sa fac ceva pentru asta si mama incepe sa isi impuna conditiile:
-ma ajuti la ciorba
-faci varza calita cu afumatura si o salata de vinete
- speli vasele pe ziua de azi
Accept si eu pentru ca chiar doream bucataria pentru cel putin o ora. O ajut toata ziua, chiar ma ofer sa ma duc sa ii cumpar "drogul" preferat, Pepsi si sa duc cainele toata ziua. Fac asta desigur cu cel mai dulce zambet pe fata si cu cea mai mare dragalasenie pentru familia mea cu care nu ma prea inteleg. Cand termin totul, astept cu calm sa se elibereze bucataria si apoi vad cu surprindere ca mama se ofera sa imi faca aluatul si sa stea langa mine sa imi mai dea indicatii in caz ca gresesc. Eram in culmea fericirii, chiar a mers, macar de data asta, intelegerea noastra. Desigur ca toate bune si frumoase, dar era vorba de mine: trebuia sa se intample ceva. Termin de gatit tot si caut un bol dragut unde sa plasez minunatele mele creatii. Le pun in bol, le acopar cu cel mai dragastos zambet pe fata, ziceai ca sunt copiii mei din alta viata si ii vad cum gangure pentru prima data. Desigur ca tot dezastru din bucatarie a fost curatat de mine in vreo 5 minute, dar eu eram destul de plina de faina si hotarasc sa imi fac o baie binemeritata. Baia dulce, cu spuma, iesirea din baie, nu prea draguta. Ies din baie, ma cosmetizez si apoi vad ca bolul meu de marimi industriale a disparut si in locul lui a aparut in bol foarte mic ce continea numai 3 "minciunele". Pe cine sa trag la raspundere? Mama dormea dusa si restul casei...ei, bine...nu era acasa. Incep sa ma crizez in fata cainelui, crize care o trezesc pe mama.
"Ce ai? Ai inebunit?"
"Unde imi sunt alea? Ce ati facut? Le-ati mancat, mancaii naibi! Eu ma chinui la ele si stiati cu totii de ce si voi le mancati? Imi bag picioarele!"
"Calmeaza-te draga ca le-a dus taicatu' la comitetul blocului."
"Ah, da asta ma calmeaza groaznic de rau. Nu mai pot de fericire ca bosorogii de la comitet IMI mananca MIE "minciunelele" pentru colegii MEI. Gata, m-am calmat. Nici nu stiu de ce dracu m-oi fi crizat. Oi fi nebuna, nu?"
"Aouleu, bine, iti dau bani maine."
Va imaginati ca de-aia nu mai puteam eu de bani si ca nu aveam interes sa dau neaparat la scoala ceva, dar alea erau facute de mine si aratau chiar bine si lor nu le-a pasat. Nu era deschis la cofetarie si astea pareau o alternativa buna. Nu cred ca este asa de corect ce au facut si apoi sa imi zica ca am inebunit eu si ca fac degeaba asa ca erau doar niste porcarii de mancare. Da, adica muncesc toata ziua ca sa am o ora in bucatarie singura si apoi isi baga mainile in mancarea pe care am facut-o eu si era singura chestie care nu era pentru ei si eu sunt nebuna. Au dreptate, ce mama naibi, nu?
Dar ca sa sterga cu buretele prima zi de scoala a fost total neasteptata. TOTAL. Total pentru ca in afara de entuziasmul meu dus la extreme care nu a avut hrana, pentru ca de' scoala nu e asa de interesanta,au fost:
-Colega noua care nu e asa de noua, care s-a transferat de la o clasa de real la alta clasa de real, pentru ca noi suntem mai calmi, mai "degajati", ca sa zic asa. Pare draguta, ii dam sanse deocamdata. Dar chestia e ca eu nu stiu daca ea mai tine minte, dar o data am confundat-o cu o colega de a ei, ceea ce ma face sa ma rusinez de fiecare data cand o vad.
-Colega veche care mi-a facut destule cat sa nu pot sa trec peste, care acum incearca din rasputeri sa se apropie iar de asa zisul grupulet din care fac parte. Desigur ca eu sunt cat se poate de distanta cu ea, dar se pare ca sta si va ramane langa mine.
-Atitudinea actualilor colegi care ma trateaza ca si cum i-as fi ucis intr-o alta viata si ar trebui sa le fiu multumitoare pentru ca imi arata fata fara sa ma omoare, colegi pe care nu i-am mai vazut de o vara intreaga si parca i-as fi omorat.
-Atitudinea fostilor colegi care m-au recunoscut dupa mai bine de 5 ani in care nu ne-am vazut, au fost draguti, s-au comportat ca si cum acum am fi colegi si abea am intrat in aceeasi clasa si abea asteptam un an impreuna, dupa 5 de despartire.
- Atitudinea scolii la adresa noastra:"N-aveti orar, n-aveti profesori, dar lasa ca e bine."
Desigur ca toate astea au culminat cu starea de somnolenta a tuturor si cu o mai mica sau mai mare stare de liniste, de "asaaaaa si acum ce facem? Stam? Bine, stam." Ei bine, scoala abea a inceput si ura fata de anumiti profesori poate ca ne va mai trezi si poate ca aburii furiei ne va ridica valul de plictiseala... Nu stiu, om vedea. We're off to a new beggining...

Bun, deci a fost vacanta!

2010-09-09T01:09:00.004+03:00

Sa zicem ca asta e leapsa de la sab si anca, dar nu e doar atat.

Vara asta a fost prima oara cand am fost lasata sa ma duc undeva fara grup de scoala sau fara a mea familie.
Vara asta am jucat poker pana la chiloti si sutien si am inotat doar in perimetrul Bucurestiului.
Vara asta am crescut, poate, doar poate, m-am maturizat si mi-am stabilit prioritatile.

Vara trecuta am avut prietenii noi si buni pe care atunci am invatat sa ii iubesc.
Vara trecuta am mancat multa vata de zahar si am mers si mai mult cu barca si am vorbit si mai mult la telefon.
Vara trecuta era prima vara de liceu, asadar prima vara de multe si multe tampenii.

Concluzia ar fi ca fiecare vara este speciala in felul ei, fiecare vara e o gura de aer lunga dupa un an de urat scoala, gura de aer al carui sfarsit ma face sa imi fie dor de scoala.

Cand am zis ca nu e doar atat vreau sa zic ca m-am decis sa scriu excat ce simt. adica pana acum scriam ce simteam apoi modificam si ajungeam sa urasc rezultatul. Acum il urasc, nu il urasc este al meu. La fel ca scoala. Scoala asta in care sunt eu acum, ma rog, liceul, este o scoala pe care la inceput, adica intr-a sasea, o uram, o uram fara oprire doar pentru ca ma duceam intr-un mediu, intr-un loc in care nu ma acomodasem, nu ma simteam bine, ajungeam acasa si pur si simplu plangeam pentru ca se facea misto de mine si eu eram slaba mica si fricoasa si ma facea absolut orice trista, dar usor am fost inconjurata de undeva de o tarie, sa fiu respectata ca eleva, sa intru in colectiv, sa imi fac prieteni si sa ajung incet sa accept liceul. Acum am prieteni, nu conteaza ca sunt multi, putini, poate nu sunt cei corecti, poate am lasat pe drum ceva ce merita pastrat, dar acum ma simt bine, acum cred ca o sa fie totul bine, liceul, profesorii si multi elevi, la mine chiar poate intreaga clasa, m-au facut sa ajung sa iubesc liceu asta. Poate suna tampit, poate suna copilaresc, dar cu toate fitele, cu toti "desteptii" am ajuns sa il iubesc cu tot ce are naspa si cu tot ce are misto si a ajuns sa fie singurul liceu unde as vrea sa merg, pentru ca pur si simplu nu imi pot imagina alt liceu la care sa deschid usa in prima zi de scoala din septembrie. Desi suna mai mult a copil cu media 10 pe linie, 100 de olimpiade si buzele lipite de curul profilor, desi am avut ce face toata vara si as avea si in continuare, abea astept sa inceapa scoala.

MESSY E IAR AL MEU SI POT SA FAC CE VREAU CU EL!

2010-09-07T22:51:00.003+03:00

Acum, revenind la scrisul meu de om normal, am facut niste tampenii in viata mea, dar minunata mea patanie cu blogul asta v-a ramane pe veci in mintea mea. Ca sa vedeti un om "luminat" in actiune o sa va zic si voua.

Acum o luna sau doua mi-au plecat parintii de acasa si, cum zice traditia si plictiseala de singuratate, am chemat niste prieteni la mine. Cum eu am numai muzica de acu' o mie de ani pe calculator, o prietena de'a mea cu cont personal de youtube l-a folosit penntru binele comunitatii facand un playlist. Totul bine si frumos, seara a fost minunata, ne-am simtit bine, am vorbit mult, am baut, am vazut filme, am jucat carti. Dupa vreo doua saptamani raman plictisita de muzica din calculator si ma hotaresc sa imi fac si eu un minunat si superb cont de youtube. Intru de la mine din calculatoras pe youtube.com si acolo descopar ca prietena mea nu daduse "sign out". Fac eu asta in locul ei si imi creez un cont. Primesc intrebarea "Vreti sa folositi ca directiva contul de google?", iar cum eu am cont de google ma bat(la figurat)cu pumnul in piept si dau "Da". Toate frumoase si primesc mailul de confirmare: "Ati activat contul de youtube cu id-ul: (contul de youtube al prietenei mele) si email: (emailul meu)." Moment in care ma blochez, inchid youtube-ul pentru a nu il mai folosi cel putin 10 minute pana imi revin. Nu am stiut ce sa fac asa ca m-am gandit ca singura solutie ar fi sa nu ma mai gandesc la asta si sa astept sa se intoarca prietena mea de unde a plecat(loc fara conexiune la internet, deci nu putea sa vada boacana mea). Am asteptat 2 luni, iar prietena a venit si si-a recuperat youtube-ul facandu-ma pe mine astfel sa pierd google account-ul impreuna cu intrarea pe blogger. Superb si minunat. Nu stiu ce minuni cibernetice probabil banale pentru mintile normale, dar absolut complicate pentru mine, a facut prietena mea, vreau sa zic doar ca a rezolvat-o. si nu doar atat: ROXANA ROCKS!

It's about trust...

2010-08-17T00:36:00.004+03:00

Azi a fost o zi destul de interesanta. Azi am realizat ca nu conteaza cum arata dragostea vietii tale, ca nu conteaza ca te enerveaza, ca nu conteaza ca te tachineaza, ca nu conteaza ca va certati, ca nu conteaza ce ai facut cu persoana aia, la ce "baza" ai ajuns sau daca stii ce fel de masini ii plac lui sau daca stie el ce fel de flori iti plac tie.

Azi am realizat ca persoana care te face sa razi fara un motiv neaparat amuzant, care te face sa razi cand nu mai poti de plans, care te face sa razi cand ai nevoie si care te face sa razi cand ai gresit, persoana care stie ce conteaza pentru tine, persoana care nu te-ar da inapoi daca tu ai face-o, persoana care ar fi dispusa sa lupte pentru tine, care sa nu te lase sa termini o cearta fara sa fiti deja impacati, persoana asta este cea ce merita atentia ta, care merita sa crezi ca chiar daca nu stie sa iti zica numarul pe de rost o sa te calmeze cand ai istericale.

Ai mei au 24 de ani de casnicie si 25 de relatie. Azi am vazut cum propozitia incepe la unul si se termina la celalalt. Azi am vazut cum nu conteaza ca nu se iau in brate sau saruta in fiecare minut. Au nevoie doar de auz ca sa aiba incredere. Pentru asta e dragostea. Increderea totala...

Like a balerina I stand in front of you, dearest...

2010-07-07T23:01:00.006+03:00

Fiecare zi buna are un final de cacat. Fiecare tigara are gustul ei si fiecare crede ce vrea.

Echilibru. Un cuvant tembel ce ma tine de mult legata. Sunt dereglata. Da. Stiu si o recunosc. Cei 16 ani in casa mea te deregleaza hormonal, spiritual si cat se poate de mental. Am ajuns la momentul in care, ghici ce, nu mai pot sa tac. Am ajuns la momentul in care nu mai pot pur si simplu sa gasesc vreun echilibru in haosul de acasa. Ma refugiez in echilibru aparent rezistent al prieteniei. Acest echilibru ma face sa fiu calma, sa fiu linistita, dar mai ales sa par normala. Mereu mi-am dorit sa cred ca tot ce mi se intampla are cumva o finalitate, mi-am dorit mereu sa cred in karma. Am ajuns sa pot sa cred. Orice discutii cu prietenii imi alunga undeva departe tristetea, nervii si instabilitatea. Mama m-a nascut, ea m-a crescut si ea ma facut sa caut si cea mai mica particica de bine din fiecare lucru pentru ca nu am primit niciodata bine intreg de la ea. Orice bine venea cu o minunata palma la figurat sau la propriu. Asa ca am fost curioasa sa vad ce inseamna. Si inca caut... Echilibru... cuvant stupid...

Men are not nice guys:)

2010-07-06T23:12:00.004+03:00

Daca as sti mai multe poate mi-as da seama de ce mi-e asa de greu sa am o zi dedicata doar mie, dedicata activitatilor de net, activitatilor de lene si etc. Dar nu stiu asa ca scriu ceva la o ora tarzie.

E.:Ce vrei?
J.:Cat timp ai?

As vrea sa stiu, informatia pentru mine una este esentiala. As vrea sa pot mai multe, dar mai ales vreau sa stiu ce se intampla daca imi controlez prea mult sentimentele. Zilele astea am aflat ca nu mereu facem ce ne place. Sunt extrem de multe momente cand pur si simplu nu ai alta alternativa decat ceea ce e corect sau ceea ce ar trebui sa faci. Ei bine, libertatea este inca un bun destinat pasarilor si animalelor, omul doar gusta un pic din presupusul mar al copacului interzis. Omul este pedepsit incontinuu pentru simplitatea gandirii lui si pentru dorinta excesiva d e a isi face ordine in viata. Este pedepsit de o lege universala al carui nivel ii este omului indepartat in superioritate.

As vrea ca tot ce se crede a fi o comparatie justa intre femei si barbati sa fie recalculata. Atunci cand te gandesti ca o fata e constanta toata viata. e desteapta sau proasta toata viata. Sunt multe destepte, in schimb un baiat are sclipiri el nu e luminat mare parte a vietiii isi aduce aminte rar ca trebuie sa gandeasca, dar cand se lumineaza in creierul lui apare un soare gigantic cu cine stie ce idee geniala...Neuronul "a fecundat"...

asta pentru ca azi sunt sexista.

Scare

2010-06-24T16:07:00.004+03:00

Mi-e frica. Mi-e frica ca atunci cand gatesc sa nu pun prea mult dintr-un ingredient si sa stric tot. Mi-e frica ca atunci cand ma culc sa nu ma trezesc iarasi urland. Mie frica ca atunci cand nu mai pot sa rezist cu un secret sa ajung sa il divulg. Mi-e frica de multe lucruri. Si nu sunt singur. In fiecare zi e o teama care ne doboara, care ne face sa fim slabi, e o teama care ne facem sa avem toate slabiciunile pe care le avem. Teama asta e de neant, de viitor, de ce se poate intampla, nu de ce se intampla. Teama asta ne face uneori sa gresim. Teama asta ne facem sa uitam detaliile. Teama asta este pentru toti.

Teama pe care o resimt in fiecare dimineata cand ma trezesc si ma gandesc ca poate va fi mai rau, tot teama asta ma face sa ma gandesc ca poate voi putea mai mult, poate ca tot cele prin care am trecut ma fac sa fiu mai puternica, mai buna, mai plina de speranta. Teama asta ma face sa realizez ca nu e vorba de mai bun sau mai prost, e vorba pur si simplu de licarirea aia din ochi pe care o are fiecare, de licarirea aia care cu fiecare lovitura devine mai puternica sau, poate, mai slaba. Fiecare lovitura da putere sau arunca un strop de apa pe privirea unui om. Fiecare strop de apa schimba tot.

P. S.: Nu va sfiiti cu critica, aveti de ce.

It started with a chair...

2010-05-23T22:41:00.004+03:00

A inceput cu o piatra. O piatra verde ce sta mereu la gatul meu. O piatra ce imi atarna mereuu greutatile in afara corpului. o piatra pe care tu, dragul meu, o adorai. O piatra ca oricare alta numai ca un pic mai slefuita.

In prima zi cand acea piatra mi-a fost data a fost simplu. Era simpla viata mea. Nimic din ce vad acum ca ar fi rau nici macar nu exista. Era o mare intinsa si superba. O mare albastra in care razele de soare incalzeau suprafata apei doar cat sa prinzi curaj sa de afunzi in partile mai reci. Pietre de pe fundul marii imi aduceau aminte de piatra mea care ma astepta pe plaja printre rochia si prosopul aruncate. Marea e mereu singurul loc unde ai loc sa te gandesti la tot, sa te rupi de toti si de toate, marea este mirosul ce te imbie sa faci o baie, marea e caldura care te usuca pe plaja dupa ce cativa pestisori s-au jucat langa tine in apa. Marea este o imensa combinatie de melancolie, tristete, fericire, distractie, amintiri si toate celelalte sentimente care au loc in inima fiecarui ins.

A doua zi dupa ce te-am cunoscut, piatra mea ma astepta ca deobicei dupa usile cabinei de dus infasurata in prosop. Iarasi o udasem... Dusul pe care eu mereu l-am considerat un loc in care apa isi face efectul sau vechi, efectul sau de liniste, efectul sau de combinatie de sentimente. Mirosul de sare al marii se transforma in mirosul de mar vesnic al sapunului cumparat in graba, cumparat de mine intr-o zi rece, intr-o zi de iarna. Apa loveste fundul mini-caditei si tot ce pot auzi este liniste. Tot ce pot auzi este cum imi bate incet inima. Tot ce pot auzi este un tobosar de surdina ce imi spune ca gresec. Las apa sa curga si linistea este rupta de sunetul telefonului...

A treia zi dupa ce mi-am gasit taria sa imi dau seama ca joaca s-a terminat, aceeasi piatra verde ma astepta pe marginea biroului. Tocmai ma imbracam grabita. Feonul mergea continuu si linistea iarasi aduse amintiri. Gandurile, minutele si totul se contopira in mirosul de sampon ce inca nu se dusese. Apa inca mai cugrea din unele suvite asa ca feonul fu dat mai tare, iar linistea asta deveni asurzitoare. Piatra mea astepta degeaba fericirea si caldura gatului meu. Piatra mea ajunsese iar una din accesoriile mele...piatra mea devenise "o chestie pentru gat"...

Piatra mea verde este o superstitie dubioasa pe care o port cu mine mereu. Este doar faptul ca am incredere ca totul va fi bine, ca am credinta, stupid spus, intr-o piatra. Aceasta e mai mult de-atat. E marea mea pretutindeni...

In that silence, you...

2010-05-06T21:59:00.004+03:00

Cand luminile se sting si o liniste profunda lumineaza sala, atunci, in acel moment realizezi unde esti, realizezi ca esti singur in mijlocul multimii, realizezi ca de fapt acolo nimeni nu iti este prieten si nimeni nu iti este dusman. Acolo, in acele cateva secunde de completa liniste te scufunzi in singuratatea ta, esti tu cu adevarat, si acel tu tace. Tace pentru ca este uimit de impetuozitatea linistii. Tace pentru ca e ceea ce mereu a stiut ca e, dar nu a stiut sa recunosca.

O privire mirata te face sa iti cauti linistea launtrica in timp ce forfota rupe barajul tacerii. Un icnet se aude. Un icnet fericit, deoarece acel icnet a rupt singuratatea. Acel icnet este icnetul ce iti aminteste ca ai prieteni, ca ai dusmani, ca exista lume care nu mai poate de dorul tau si lume care abea asteapta sa nu te mai vada. Acel icnet te spala de impuritatile ce iti mascau privirea. Si atunci, atunci linistea e un perpetuu zgomot al sufletului tau. Atunci se ridica cortina si rasetele curg. Uiti incet tot ce ai invatat. Uiti de cine esti tu cu adevarat. Nu-i nimic. Spectacole mai sunt. Sufletul tau sa fie iarasi acolo si un alt icnet te va trezi...

I love the way you can't say no...

2010-04-26T21:14:00.004+03:00

Sunt fata care si-ar pierde pantofii daca nu ar trebui sa mearga in ei. Sunt tipa care intreaba unde ii sunt ochelari avand ochelarii in mana. Sunt tipa care isi uita acasa castile cand e bosumflata. Sunt tipa care nu isi gaseste caietele desi are un singur sertar de caiete. Sunt tipa care nu isi gaseste scutirile cand ii trebuie. Sunt tipa care intarzie pentru ca urla la masa sa ii dea un chilot (a se intelege folie protectoare).

Sunt tipa care se trezeste dimineata cu nevoia de o cafea turceasca desi nu a baut decat o data in viata ei. Sunt tipa care bea cafea noaptea pentru ca nu poate sa doarma. Sunt tipa caruia ii place la nebunie spanacul. Sunt tipa care nu vrea nimic in special si poate uneori chiar nimic.

Sunt ultima clipa a fiecarui minut. Sunt rareori egoista sau poate niciodata. Sunt mult prea obosita si mult prea energica. Sunt o plangacioasa ca nu stie sa zambeasca decat in exterior. Sunt rea cu cei care nu merita, buna cu toti, sau poate cu nimeni. Sunt o cyclamen( adica siclama) ce se pleosteste atunci cand nu are ce ii trebuie apoi repede isi revine cand se simte in largul ei.

Sunt o fraiera care se lasa calcata in picioare de oricine. Sunt ca un catel agitat care iubeste neconditionat pe oricine il priveste in ochi. Sunt plina de iubire si nu las pe nimeni fara cel putin o mie de sanse. Sunt un cacat cu ochi ce priveste dragastos trecatorii. Sunt dizgratioasa si uneori scarboasa. Sunt naiva si de mult prea multe ori ignoranta.

Sunt toate astea de mai sus. Acum spune-mi cum ma cheama!

Always...Still

2010-04-11T19:55:00.005+03:00

Siempre...un cuvant ce nu se termina...un cuvant simplu care se invarte in jurul tau mereu. Mereu sau poate doar inca. Todavia.

Un nor isi balanseaza greutatea de fulg furand si dand inapoi soarele oamenilor. Pentru acest soare infern de mai ar fi simplu sa isi faca aparitia si in timpurile noastre. O face in fiecare zi de aprilie parca prevazand caldura, ploile reci din mijlocul acesteia si ziua ce troneaza in mai-ul de la sfarsitul primaverii, defapt in ultima luna a anotimpului ce parca ne pregateste cu multa fericire de o vara calda, de o vara ce ne unge pielea cu un bronz plin de nisip, o vara in care probabil vom invata ce e iubirea, cum zicea o melodie veche de surdina...

Un val impinge malul la picioarele ce de mult asteptau sa simta apa rece si sarata a marii, apoi, acelasi val, isi face de cap cu vasurile ce isi fac cale catre mal unduindu-le intreagul gabarit. Acum marea e rece. Acum inca nu vrem sa stim ce e iubirea. Acum inca mai vrem sa asteptam vara, inca mai vrem ca pomi sa infloreasca, inca mai vrem sa purtam blugii care sa infranam dorinta picioarelor de a atinge marea. Inca mai vrem sa mai simtim vanturi reci cand stam in soare, inca nu vrem sa iubim. E inca primavara...

Yes, I'm proud to be imperfect!

2010-04-07T00:25:00.004+03:00

Un sentiment isi face loc intr-un suflet mult prea tanar sa infloreasca...un sentiment isi spune cuvantul cand vine vorba de singuratate...un sentiment te face sa fii singur cand e atata lume langa tine....da, sentimentul asta te face sa te simti prost atunci cand stii ca nu ai de ce...acelasi sentiment te face sa realizezi ca toate imperfectiunile tale te fac sa fii ceea ce esti. tu persoana care face lumea sa rada, care ridica moralul unora cand au nevoie, care se plange si care are nevoie uneori sa isi descarce furia pe persoanele pe care le stie ca fiind aproape. Uneori iti este un sentiment aproape infern de dureros...un sentiment pe care il stii sigur ca nefiind al tau. Uneori e greu pur si simplu sa nu te pierzi. Dar in final e greu sa stii ca esti imperfect. Dar stii si tu ca imperfectiunile astea sunt tot ceea ce lumea iubeste la tine si tot ceea ce inca te mai tine alert. Tot ceea ce te trezeste dimineata sunt imperfectiunile, fixurile, micile chestii care nu te lasa sa treci peste, micile lucruri pe care nu poti si poate nu vrei sa le ocolesti sau uiti vreodata. Fixurile astea te fac sa fii tu, un unic element care te pastreaza separat de restul care, desi poate poarta aceleasi haine ca tine, repeta aceleasi expresii, sunt "altcineva" si nu tu-l pe care il vezi in oglinda dimineata...

P.S.: asta e una din chestiile care mi se par extrem de tampit scrise, dar m-am gandit ca vrea cineva sa rada:)

16

2010-04-04T22:31:00.003+03:00

M-am gandit ca ma voi simti mai bine odata ce voi avea 16. Nu. Simplu. Nu simt aproximativ nicio diferenta....ar cam trebui sa primesc niste bani. dar....ei bine am fost contestata.... s-a intamplat ceva de acea natura. Se pune ca anulam pariu.

Viata este unul din lucrurile pe care as putea sa le discut ore in sir fara sa ajung la vreo concluzie. Viata e complicata. Viata e complicata pentru ca noi, oameni, pur si simplu o complicam vazand in detaliu. Mi s-a zis ca puterea de a privi in detaliu este un mult prea simplu talent. Este un simplu chin. Un chin continuu pe care ne place sa il savuram. Daca nu ne-am mai inchipui substraturi si am lua totul ca pe un imens ambalaj de ciocolata? Ce ar fi?

Ar fi o ciocolata destinata esecului pe care am manca-0 pana la jumatate. Nu am termina ciocolata asta pentru ca ne-am satura, plictisi si pur si simplu nu am mai putea sa o savuram cu adevarat pentru ca deja am sti ca urmatoarea bucatica va fi la fel de buna, delicioasa, sau mai bine spus, la fel. Da. Viata asta e complicata. Este ca dracu de invartita, sucita si complet salbatica si nu e ca si cum salbaticia asta ar fi urata. Salbaticia asta ne trezeste in fiecare dimineata ca sa incercam sa iesim din ea. Sau macar sa incerca sa ajungem cumva la ambalajul cu ciocolata din jungla de beton pe care cu totii alergam sa o simtim.

Viata asta e care am avut-o pana acum a insemnat o amestecatura de sentimente si emotii pe care mi-am construit un caracter cu o baza care inca mai are nevoie de anumiti suporti, dar care a reusit sa isi formeze o gradina de principii si gandiri in jurul casei ce va fi odata persoana mea matura...sau poate va ramane doar un proiect nefinisat care inca este in proces de imaginare...

Poate. nu stiu... am 16 ani si sunt o complexitate de chestii...

Hey, remember that time when I would only smoke Camel...

2010-03-30T22:32:00.004+03:00

Imi aduc aminte de vremurile cand visele erau mai usoare, de acele vremuri in care abea asteptam sa dorm, sa transform pleoapele intr-o mare de culori in care sa ma scufund in totalitate...sa imi adancesc trupul intr-o lume in care culorile erau pur si simple mult prea grele ca sa imi inchipui gandurile...ele se ruleaza incet in fata mea...se dezvolta si devin mari giganti ursii ce in timp, in ani, sau mai exact in cateva zile, si-au distrus infatisarea dragalasa....zambetele iti raman si inca imi mai raman intiparite...iti raman in sutele de coltisoare pe care si tu le-ai uitat din propria minte...s-au dus...cu timpul s-au dus toate zambetele pe care ai incercat sa le visezi...faptul ca inca te-ai ridicat, faptul ca inca ai mai stiut sa iti pastrezi ceea ce odata nu vedeai esential...faptul ca ai reusit sa iti pastrezi entuziasmul, acea fericire pe care mereu ai stiut ca o ai ...acea fericire pe care mereu ai stiut ca o posezi, dar niciodata nu ai considerat ca astea toate sunt ceva de pret, n-ai crezut ca iti rebuie...asta te ajuta sa te ridici..asta te ajuta sa privesti acel ursulet demult dragut, acum aratandu-si colti, fix in ochi fara sa te distruga, fara macar sa ai un mic fior de frica...Pentru toate astea o vata de zahar si floricele insotite de frunze verzi ne impaduresc ziua....

We've got style. baby, we know how to use it...

2010-03-28T15:42:00.006+03:00

black cat....o pisica neagra isi face loc prin raurile de vin ce coboara de pe micuta planeta in care intunericul e bun...in care lumina slaba face ca magia sa zboare...o prietenie veche isi subtiaza legatura pe care amandoua partile o considerau candva necesara...pisica isi priveste ochi sticlosi in vinul alb si se avanta sarind peste marea de rusini in care vinul isi juca mult prea lent rolul...o ploaie inceata uda urechile pisicii..da. e neagra si ochi ei verzi ii fac pe toti sa nu o vada sa uite ca ea nu exista...sa uite ca ea e potiunea ce declaseaza magia, ii face pe toti sa uite ca ea e piatra norocoasa..sa uite ca e greu sa te misti fara ea...toti uita ca ochii ei verzi sunt ochii ce nu se misca doar pentru ca asa se intampla tot...sau poate nu uita...sau poate nu uita deloc ca ea e acolo...poate toti o vad..poate toti o stiu...dar poate, doar poate nimeni nu vrea sa stie ca ea e motivul pentru care aerul isi face jocul incet al privirilor...

Do you wanna die happy?

2010-03-14T23:46:00.005+02:00

Ma invart intr-un cerc pe care l-am adancit cu frunze...frunze de floare salbatica ce ma duc cu gandul la o mare intinsa, o mare colorata, o mare a mea...un lac in mijlocul muntilor...un lac...un refugiu de la zgomotele intermitente aduse in aval de un izvor strasnic ascuns intre pietre...

Doua pasari isi canta inima in fata mea..ma invart si lumina se stafideste...ma ascund dupa copaci si o ploaie navaleste in mijlocul pasarelelor...ele stau nestanjenite de rautatea ploii..isi ciripesc maruntisuri si isi impart mancarea...aproape ca zumzetul lor tipa la ploaie...tipa prin simplitatea si caldura abundenta din mijlocul gerului...tipa dar in liniste...fulgerul isi retrage razele si loveste inapoi cerul invelind un nor cu un covor rosu pe care sa isi faca intrarea grandiosul soare...

Razele oranj imbata penajul turturicilor incalzindu-le treptat aripile...Incerc sa fac pasi inceti....nu vreau sa perturb linistea....nu vreau sa misc vreo particula din aerul pe care aceste doua jumatati il respira...nu vreau sa deranjez aerul in care aceste jumatati devin un intreg..nu vreau sa ii perturb....

Ma invart discret in jurul trunchiului...copacul ma primeste si urc pana in varf....o abudenta de nori imi ridica o pelerina....un vant imi sopteste ca are sa ploua...deasupra copacilor o lumina imi arata izvorul ce tropaie in urechile linistii atemporale...o cuvertura de planset uda iar florile de camp...florile albastre isi inchid coroana, iar zambilele isi indoaie semeata tulpina....ploaia iar loveste suprafata apei si pestii se tulbura nepasator...apa se raceste graduat si lumina soarelui rupe izvorul proaspat rasarit....

Soarele usuca frunzele si eu ma invart zburand pe jos.....un fluture ma acompaniaza..si florile isi canta bucuria in culori...e primavara....soarele soarbe fiecare moment al zilei..si noaptea usuca racoros copacii....acum e liniste...e noapte...

Cam dubios, dar asta e happy happy joy joy...

respir greu....

2010-03-06T23:53:00.006+02:00

Respiratia se ingreuneaza si cuvintele raman scuturandu-se de ultimile particule de saliva..."te...rog" cuvinte greu de pronuntat....pieptul se stranse si vocea devenea si mai soptita...odata ce ploaia de ace intepa venele...o privire disperata...lacrimi plangeau pentru durere si acele continuau sa raceasca mainile, picioarele, extremitatile, fata si buzele...Lacrimile nu pridideau si parca lumina se stingea incet...o lupta continua cu un sine infinit...un neinteles planset....un strigat....un singur cuvant capteaza disperarea...capteaza si ultimile puteri din corpul slabit de ace....maine acopera corpul si il tortureaza cu apasari curatoare...un junghi in inima anunta calvarul....o ploaie de puncte albe aterizeaza senin in gura uscata si rece.....fata se schimonoseste in tepi si totul amorteste cu vant.....inima bate puternic sa pompeze corpului ceea ce nu detine....o inima slaba raneste si se lupta cu ultimele cuvinte din vocabolarul infirmului "Ma...doare"...cuvinte fara sens care opresc pentru o secunda mainile ce bombardeaza chipul si extremitatile...mainile stiau ce au de facut si ferm puneau sangele in miscare...dar racoarea persista si mainile isi incetineau miscarile, devenind inspaimantate.....raze telefonice...raze care tineau la ea...raze dragastoase anunta salvatorii de existenta necesitatii unei salvari...razele bombardeaza mainile si le fac sa devina agitate....se calmeaza docil si lumina palpaie in ochi inchisi ai muribundului...."Daca moare?"-"N-are cum, dar totusi..."....muribundul isi arata firea si incepu sa ceara servicii "A...Apa, te...rog"o ploaie de maini arunca 2 pahare de apa in gura secata de suflu a muribundului....

"E bine doar ca va fi din ce in ce mai rau daca nu e atenta...Oricum la urmatoare de la cel mai mic simptom veniti la spital...I-ar putea fi fatal..."

Freedom

2010-03-05T20:40:00.005+02:00

Picaturi curg rapid, pasii incetinesc si lumina se propaga prin franturi de nori. Un ochi mare rasare si cerul devine albastru. Albastrul intens se invaluie in patura alba de nori ce sta suspendata ascunzand soarele.

Lumina, apa si o frantura de nisip. O adiere rece aduce mirosul cald al marii din departari neprihanite. Un cuvant. Un punct ce se mareste devenind o linie. O linie discontinua ce pete albe. Albe precum nisipul cladeste pietrele. Incet un susur isi face loc in alaiul de ganduri si Marrianne loveste cu privirea ochii lui Luke. Da, acum Luke era langa ea. Luke ii admira firele blondine din parul ei negricios. O privea cum un pescarus isi observa prada prin apa. O observa...o lasa sa inoate, sa-si scalde pielea unsuroasa in apa, o lasa sa-si simta fiecare surata prin ploaia in care inoata.

O mai priveste o ultima secunda si se scufunda, nu pe de-a intregul, caci apa il face sa se simta greu, slab, fara puteri.

-Luke, ce ai zice daca n-as veni deloc intr-o seara?

Se avanta si o captura. O umplu de buzele lui slabe, umede. A coborat, a luat apa. A pierdut. Marrianne il refuza. Il impinse precum pestele se agita si isi arunca tot corpul in apa. Se intoarce acasa. Scapa. Supravietuieste.

-As zice ca nu exist, dar probail ca nu ai ezita...

Usa se inchise. Pescarusul isi lua zborul si lumina scapa pestele de ultimele urme.
Era liber.

sper...inca mai sper....

2010-02-21T23:37:00.005+02:00

un romantic ar zice ca ploaia poate sa cada la nesfarsit...un romantic ar zice ca o mie de sarutari sunt deajuns sa arunce la gunoi orice urma de umbra....un realist are vedea ca lumina esteprea putina ca sa fie numita zi acel moment, dar destul de intuneric sa nu fie noapte.....un optimist ar insirui fericirea dragostei cu picaturi de ploaie.....eu nu stiu ce as face...poate ca pe mine m-ar fermeca forma norilor.....poate ca m-as uita pe parbrizul unei Dacii si as privi cum apa reuseste sa patrunda inauntru...prin caroseriaveche.......poate ca voi privi cum apa atinge volanul....si inca voi mai spera ca masina asta nu este locuita de un om sarac...inca voi mai spera sa coboare din masina zicand ca abea asteapta sa o arunce si sa isi ia ultimul model de BMW....inca mai sper...

O luminita la capatul tunelului alimenteaza masina sa accelereze...luminita se apropie....si un suflet isi inghite cuvintele....luminile se aprind....tunelul devine un circ si masina incetineste brusc, insotita fiind de un superb gigantic elefant....broscuta verde.....se lumineaza si ea.....si capota permite parului sa zboare incet...caldura apasa elefantul.....acesta se aseaza in maiestria sa......luminile se sting.....forme isi fac aparitia pe cer...si tunelul are tavanul cerului....stelele lumineaza bolta si lumina de la capatul tunelului este insasi luna.....zambeste nostalgica broscutei.....aceasta alearga agale catre luna....cu o viteza medie.....nu poate mai repede...si intr-un fel....ii este frica....Broscuta se opri pentru un moment sa admire un strabunic....pe carul mic......langa ea se aseaza o Dacie albastra.....straluceste...si ea alearga dupa luna...de mult nu mai stralucise asa.....acum...in fata broscutei era divina....rasarise din propia cenusa pentru a-si intalni aleasa......renascuse pentru a se afunda in abisul lunii...tunelul nu avea un final...luna atemporala....isi cobora pleoapele....broscoiul si Dacia nu se grabeau...incetineau, ramanand in visare.....

Poate...

2010-02-20T22:26:00.003+02:00

Intr-o zi am realizat ca tot ceea ce eu cred a fi constant....tot ceea ce pare a dura....nu vesnic, dar mai mult decat mancarea pe care o diger.....tot ce cred ca poate sa tina cu adevarat se prabuseste intr-o mare de ciocolata topita......mirosul ma invaluie si imi da impresia ca orice ar fi chiar exista...si orice ar fi...e la fel ca inainte...cutia aia de ciocolata...nu s-a topit e acolo....in aceeasi forma....si sigur cand ma voi trezi va trebui sa servesc pe toti cu bucata mea...un zambet surade de dupa cascada aparent inexistenta...in fata mea doi ochi mici studiaza mirosul si realizeaza ca ma mint...imi rad in nas....ca orice alti doi ochi...si intr-un final ma fac sa vad suflad tot parfumul, tot parfumul ciocolatiii......acum vad cum ciocolata mea....ciocolata mea s-a transformat.....si incerc sa vad ce e nou...daca schimbarea asta...daca forma asta a ei este pe gustul meu...si nu imi permit sa gust...mi-e frica poate de fierbinteala ei...este inca calda...poate ca nu o sa imi mai placa rece...trebuie sa vad daca schimbarea.....daca lichidul asta dens din cana mea este bun....daca mirosul care isi face si el schimbarea este la fel...trebuie sa vad....daca ciocolata mea...e buna si in forma ei diferita...ma impiedica doi ochi surazandu-mi....ma impiedica amintirile ochilor...soldateii de plumb inca incearca sa aluge ochii.....ciocolata isi arata aburii...si eu ma conving incet ca trebuie sa gust.....imi afund nasul in aburii mici ai ciocolatii....mirosul este si el asemanator lichidului dens...macar schimbarea e asemenea.....ma aventurez sa ridic cana....iar acei ochi....aceia isi iau zborul umiliti fiind de soldatei de plumb...si gust....e....schimbat....dar...poate sa fie si bun...si poate sa fie rau...

baby, you've got black shades...

2010-02-14T22:16:00.004+02:00

Inainte sa scriu ceva trebuie sa mentionez ca vreau o rochie rosie cu bretele din satin saun din ceva foarte subtire pentru la vara...si multe altele...dar asta e ceea ce imi doresc...

O linie marcheaza teritoriul. Da. E teritoriul ei. Margaret credea ca daca si-a trasat acea linie in jurul ei este tot ce o poate imbratisa de tot ce uitase...uitase ca doar niste cuvinte pot sa te faca sa te simti bine si ca uneori lipsa lor te poate face sa te simti mai prost decat o insulta.....o privire pe geam este tot ce are nevoie.....o mie de persoane spun si gandesc in tandem acelasi lucru...ca tot ce cauta sa zica in acea zi de februarie este tot ceea ce defapt, probabil, nu simt.....poate ca totul este o sarada cu costume roz si inimioare ce formeaza baloane....si poate ca tot ce pot incepe este tot ceea ce ei cred ca pot termina...

Un balon se elibera din mana ei...acel balon isi credea existenta a fi eterna....o privire o facu pe Margaret sa creada ca poate ea scapase acel balon...poate ca ea il cautase ore in sir cu privirea catre cer si poate ca ea a fost aceea care si-a realizat inutilitatea cand l-a vazut intr-un final blocat intr-un copac....la zeci de metri inaltime...sau poate nu...sau poate ca ea este cea care statea cu ceasca de cafea goala si isi privea viitorul in ramasitele de cafea....tigarea fumega dintr-o scrumiera neagra din afara liniei....ii era frica sa isi recupereze tigarea fara sa stearga cercul.....

Cercul asta ii conferea securitate....ii dadea tot ce ea stia ca nu poate sa isi asigure singura...dar acum devenise prizoniera propriului cerc...ii era frica sa isi ia tigara pentru ca probabil va lasa sa intre in cerc lucrurile de care se tot fereste....Lumina ferestrei batu peste monitorul laptopului si tot ce isi dorea era sa vada ce vroia sa ii spuna soarele...avea noroc...Mouse-ul era in cerc....o mica poza ii surazi si tot ce afla era ca inima incepu sa ii rupa bland pieptul...aerul se opri in filtrele ochilor...iar privirea i se atinti asupra telefonului...era pe pat...tot ce simtea ea...avalansa de cuvinte care ii aminteau ca tot ce fusese vid se intamplase...ca tot ce fusese rau se astepta sa se intample....Balonul ii batea in geam...a spart cercul....

Pentru cateva momente se gandi ca poate tot de ce ii este frica urma sa fie tot ce avea sa o faca fericita.....buzele ramasesera complet uscate...aerul inca nu patrundea complet in plamani si doua cuvinte isi facura aparitia pe ecranul telefonului.....era gata...acum cercul devenise lumea ei...era o lume plina de fricii...dar era lumea pe care ea o prefera...aerul incepu sa umple plamani si un zambet melancolic inca mai dorea o linie alba-njur....Uita ca este afara..pentru un moment...si...doar pentr-un moment...se opri sa simta urma de creta pe parchet.....doar pentr-un moment....creta inca mai era acolo....ochii ii tradara momentul si il apostrofau cu o adiere usoara deasupra mainii ei...Margaret....era afara din cerc...pentru totdeauna....

hai sa mergem!

2010-02-07T21:01:00.004+02:00

Intr-o dimineata furibunda un melc se decise sa ninga...un melc de nor ca altceva nu putea fi...si a nins...a nins nu gluma.....si-a revarsat toate frustrarile ca nu poate scapa de casa lui vesnic atasata...a nis o vesnicie si i-a facut pe toti sa-si ceara scuze....sa-si ceara scuze pentru rasete....cum ce rasete?....rasetele pentru mersul lui incet...acum toti o faceau......rasetele pentru slinozitatea lui....acum toti erau uzi si reci de la toata zapada care isi facea cu grija cale catre fetele si ochii tuturor...acum toti stau sa gandeasca la tristetea melcului....dar si mai rau la tristetea lor...

Zahar alb acopera toate masinile cu care oamenii il sfidau pe melc cu rapiditatea lor.....toate blocurile cu care oamenii ii radeau in nas, delicat detasandu-se de ele....acoperii desigur...irecuperabil si parcurile si ingheta in timp muzica surazatoare de la patinoar......impinse butelcile de vin fiert in locuri sumbre si ascunse de dunele albe ce acopereau incet intregul oras....

Melcul se simtea razbunat....pacat ca melcul nu stia ca ceea ce iscase nu se oprea.....un vanticel de primavara lovise casa melcului si il facu sa se roteasca, lovind incet in frisca alba...si astfel totul continua sa curga....un tort de zahar alb cu frisca opri tot...opri fuga....incetini ce credeam de neincetinit...incetini ce credeam a fi nemarginit....incetini vag chiar timpul...si ploaia calda de perle reci incetini chiar si vazul....a stat....doar pentr-un timp....prea scurt.......e frig....i-e frig si melcului...acum si lui ii pare rau...dar titirezul pe care il numeste casa tot nu vrea sa se opreasca....si nua are ce face decat sa vada pentru intaia data ce inseamna o viata intr-un continuu mers rapid...acum e pe cale sa vada cum e sa iasa din casa...acum si melcul crede ca-i prea frig.....

Habar n-am ce e asta.....deja stiu ca e o copilarie...si deja stiu ca...e un pic prea..prea...dar...trebuia sa scriu ceva....

o da...

2010-01-24T16:21:00.003+02:00

"dragi copii, bun venit in minunatul liceu al carui directoare sunt....sper sa aveti cat mai multe reusite cu care sa ma faceti mandra..."

Asa incepe pentru toti perioada interminabila a liceului...zic interminabila pentru ca liceu e o faza peste care nu cred ca o sa trec toata viata....o sa am aceasi prieteni si problemele nu vor mai fi "mama e rea si nu imi da aia" va fi un "nu imi permit" sau "mai bine pastrez pentru altceva mai important"....
Desigur ca la liceu se mai pune si problema suplimentara a notelor...dar la fel ca si casa sau masina sau orice altceva mai cumperi din banii de serviciu, notele sunt evidente ale succesului tau...desigur ca la liceu este mai greu sa le faci pe toate....esti mai mic...e mai nou totul pentru tine...pentru ca spre deosebire de scoala generala liceu vine si cu o brigada de chestii pe care...acum ca pot avea incredere in tine....parintii ti le dau pe tava...si trebuie sa adaugi mereu la lista cu "ce trebuie sa fac"....
Dar dupa ce ai terminat ce crezi ca aveai de facut...ghici ce...n-ai ce face?...se gaseste o cearta...care in viata de dupa liceu se numeste "perioada dificila" sau "neintelegere"....Dar chiar daca reusesti sa balansezi distractia si scoala si sa fi destul de multumit cu situatia ta....normal trebuie sa intri intr-un bucluc sau sa te certi cu cineva...sau mai rau sa gasesti in fata usii niste papucei draguti......dar toate astea au grija sa se intample in fiecare zi fiecaruia...liceean...student sau cuiva pe un post stabil....
Chiar din clasa intai primesti discursul tembel in care ti se zice ca urmeaza sa intri pe o cale a invataturii si bunei purtari...da...pai pe calea aia ai intrat de cand te-ai nascut...din pacate ....toate problemele se innoiesc odata cu...ghici ce....cu invatatura...da...in caruselul asta colorat in cel putin un milion de nuante numit viata acelasi angrenaj care te ridica sa vezi luminile superbe ale orasului...acelasi te ridica si te invarte pana dai pe afara porumbul fiert pe care l-ai mancat inainte sa te urci acolo....
Deci tot ce inveti pe parcus e cum sa rezolvi probleme de care nici macar nu stiai si incet ajungi sa realizezi ca rotitele ceasului de la mana ta se pot strica si va trebui sa cumperi altul si ajungi sa iti faci griji ca nu vei mai avea bani de un ceas nou sau macar sa il repari pe primul....

"deciziile pe care le faci acum...toate tampeniile pe care le faci acum te vor duce pe calea pe care vei putea...si cum vad ca nu te intereseaza deciziile...nu stiu...poate vei ajunge..."

someday...maybe...

2010-01-20T23:55:00.003+02:00

I don't have the courage to tell you about the thing that I love the most...it has to be real love for me to be afraid to tell you that I love doing this....It's too hard for me to even look at you, knowing that I can't tell you the truth about this...knowing that it's pretty hard to even think about your reaction when you'll find out about this...it's pretty darn hard to even speak to you, knowing that I have this stupid thing as a secret....

Nu poate sa se incumete sa se uite in ochii lui...privea in diferite directii...poate ca daca s-ar fi uitat in ochii lui si-ar fi dat seama ca ea ascunde ceva de el...Margaret se simtea protejata putin de sticla de whisky proaspat bauta....da....ea credea ca daca bautura curge pe gat repede...la fel de repede va uita ca la un moment dat va trebui sa ii zica...sa ii spuna la ce se referea atunci cand ia zis..."eu scriu....eu scriu tampenii...eu scriu tampenii pe care le afisez undeva....tampenii care sunt laudate...tampenii pe care...cred...cred ca le plac....." nu putea sa ii zica nimic din toate astea...da...e greu sa vezi cum de dragostea asta a ei era amestecata cu toate sentimentele pe care le avea...nu putea sa zboare iar...ca deobicei inca mai erau niste ate care o legau strans de pamant...inca mai privea de jos in sus....inca era greu....un nod inca ii mai acapara gatul precum face un paianjen cu prada sa...se topea incet....atat de incet incat nu putea sa simta diferenta...era la fel de greu precum erau si celelate lucruri....alta lista interminabila in geanta ei mare si neagra...o geanta vesnic plina....vesnic prezenta...o geanta grea in orice privinte...

Pin-up girl?...not me...

2010-01-07T22:32:00.004+02:00

Numero uno: Am hotarat ca mişcarea de baza anul asta sa fie zen.
Numero dos: Ar fi o idee daca mi-ar si iesi.
Numero tres: Nu pot sa fac leapsa de la Andu, nu pentru ca mi-ar fi lene, dar eu nu mă mandresc cu preferinţele mele deplorabile...
Numero cuatro: Acum as vrea sa scriu ceva asa ca....here goes nothing...

Se ridica de jos si incepu sa se priveasca in oglinda...Observa cum ochii se indreptau in directiiile gresite....cum inca isi mai privea periuta de dinti....o privea cu o ultima speranta....periuta aia de dinti era mult prea veche....era constienta ca avea nevoie de una noua....avea nevoie de un tapet nou....avea nevoie de o viata noua....da, o viata....pana acum cateva zile viata ei era greoaie fada si lipsita de orice sens...o liniste apasatoare ii acoperea inima....

Zilele isi spusesera cuvantul...realiza...ca era bine sa aiba cu cine sa vorbeasca...sa aiba un paravan pentru grijile ei...da era bine sa aiba cui sa ii zica...cui sa ii zica ca nu ii este bine...cui sa ii zica ca se plictiseasca si pe cineva din vina caruia sa rada...da, "din vina"...din vina pentru ca de mult nu mai rasese atat doar pentru ca la celalat capat se afla cineva special...de mult nu mai avusese fluturasi in stomac...chiar daca urmau sa fie pentru un timp scurt....erau intr-un final glorios acolo instaurati..

Problemele se intensificau pe secunda ce trecea..era greu sa isi mai priveasca pantofii vechi si scofalciti...era greu sa se priveasca in oglinda fara sa isi vada imperfectiunile atat de bine punctate zilnic...da, imperfectiunile pe care credea ca invatase sa le mascase....acum ii sareau in ochi...acum orice punct devenea, in existenta lui, imperfect...o imperfectiune curata....dar vesnic imperfectiune...

O lumina palpaitore lumina camera in seara aceea....telefonul suna in fundal si raspunsul simplu si zambitor ii era cunoscut...Margaret zambi fad...lipsit de sens fu si raspunsul ei...avea o privire goala...odata luminata de o dorinta necontenita de cunoastere acum Margaret se privea neputincioasa in oglinda in timp ce dadea raspunsuri pe care le cunostea, dar le uitase....ii revenise memoria...starea de sinceritate o napadi odata cu o furie si tristete care ii absorbeau ochii....inchise telefonul, fara sa sa anunte, fara niciun cuvant de Adio....

O ora tarzie o face sa se ridice din pat...deschise frigiderul...nu putea sa manance nimic...nimic nu parea destul de mare ca sa umple golul imens din inima ei....era..trista...dar...il avea pe el caruia sa ii destainuie aceste goliciuni si ....de fiecare data cand le zicea...el le facea sa para imense...Luke...Luke disparuse de mult din viata ei...chiar de cand aparuse....Luke era fantasma cu care se mai intalnea pe holurile blocului....Acum, Lucas....Lucas era iubitul celei mai bune prietene a ei....cel caruia putea sa ii zica orice...acela era cel cu care nu se intalnea...era vocea perpetua care o astepta in fiecare seara la o discutie nesemnificativa....

Fereastra se deschise si darama un pahar gol de vin.....frigul imprastie mirosul ramas in pahar...era un miros dulceag, slab, dar continuu...Margaret inchise fereastra si ridica paharul in care mai turna si ultimii stropi din sticla de vin...se amuza sa vada cum crengile se misca lent in vant...era uimita sa vada iar imaginea asta uscata....iubea felul cum crengile isi desluseau unei alteia secretele...era un infam secret pe care nu-l putea intelege....Se ridica si privi ceasul...timpul statea...ceasul era si el din viata veche...trebuia si el schimbat....

Un creion de ochi o facu sa para treaza si putina culoare in obraji o preschimbasera in fericita....zambea....Doar buzele ii mai pastrau discret uscaciunea din suflet...Se imbraca in rochia ei alba...o rochie simpla o facea frumoasa...se aseza pe pat si se incalta cu pantofii rosii..pantofii ii dadeau putere...se simtea libera....se simtea independenta...iar, mai ales, se simtea in stare sa traiasca...sa rada cu pofta....sa se simta bine....margelele rosii ii cadeau deasupra decolteului, facand-o sa se simta atragatoare...facand-o sa se simta cum aproape uitase sa o faca....si anume demna...Se ridica in picioare...fragilitatea era pastrata de privirea plina de bunatate, iar buzele amintea slab de tot ce i se intamplase, dar ea...Margaret...era in picioare, mandra...se gandi ca inca mai merita sa fie...asta vroia sa creada...

No more than black and white...

2010-01-01T20:53:00.006+02:00

Ante-scriptum: Pe poza scrie: "My new year's resolution....enjoy 2010"....Chiar asta este singurul meu scop anul asta, sa ma bucur de fiecare secundita din el...

Uneori. Uneori. Azi.

Da, sa zicem ca am trecut printr-o perioada care chiar a trebuit sa fie o lectie de viata....Trec in fiecare zi prin lectia asta....Revelionul 2010 mi-a deschis ochii inca o data asupra acestei lectii....Mereu nu trebuie sa te increzi in ceea ce vezi...nu pentru ca ar fi cine stie ce mari probleme...dar poti sa nu vezi semnele de advertisment pe care o persoana ti le da cand vine vorba de schimbari....sau, cel mai rau, poti sa ratezi niste oameni care pot fi minunati...nu pentru ca ei pot face cine stie ce...pur si simplu sunt mai buni decat ai fi crezut doar salutandu-i.....anul trecut pe vremea asta imi ceream scuze mamei pentru ca le-am distrus revelionul...pentru ca m-am increzut in o imagine...anul asta..anul asta...mama mi-a zis ca se bucura ca are trei copii si nu a dat inapoi la nici unul dintre noi....chiar daca asta a insemnat sa isi sacrifice tineretea....da...nu am fost dorita, dar sunt iubita....

Cand m-am trezit, joia asta, ma gandeam ca cineva ar fi avut dreptate cand mi-a zis ca nu am viata....dar restul zilei si azi am fost socata sa aflu ca, desi nu umblu cu baieti de cartier sau nu ma cac pe mine de ras in fiecare seara....adica am seri in care nu am chef de nimic si am seri cand imi vine sa ma urc pe un norisor de fericire....desi poate ca nu sunt complet multumita cu viata mea "amoroasa"....desi poate as vrea mai mult.....imi place viata mea per total asa cum e...imi place sa stiu ca lucrurile astea pot fi si bune si rele si ca daca mi se intampla ceva rau nu o sa intru in pamant sau o sa ma inchid in mine si o sa fug departe de toti...imi place sa cred ca orice ar fi voi infrunta situatia...si daca nu voi reusi...pentru ca se poate intampla si asta....daca nu voi reusi voi avea mereu prieteni care sa fie acolo...chiar daca ne certam si avem diferite neintelegeri...chiar daca uneori ne e frica sa spunem anumite lucruri doar pentru ca nu vrem ca persoana respectiva sa se simta prost....

Imi place sa cred ca daca o sa cad o sa stiu sa ma ridic singura....si imi place sa cred ca la fiecare cadere ma ridic mai mult....am cazut de o gramada de ori..uneori am ramas cu o julitura si nu m-am ridicat sub nici un fel.....uneori am cauzt asa de rau ca a fost nevoie de ajutor sa ma ridic....ajutorul a venit mereu de la persoanele care credeam ca mai au un pic si ma omoara (la figurat)....si uneori am cazut asa de rau din vina persoanelor la care am tinut cel mai mult....

Imi place sa vad cum mereu imi pierd speranta...si mereu o regasesc...o regasesc mereu acolo unde am lasat-o.....uneori imi pierd sperantele pentru ca ma incred prea mult in persoanele cu care nu prea vorbesc....si da...da....de fiecare data cred ca au dreptate...cand cineva mi-a zis ca nu am viata am stat sa ma gandesc vreo doua zile si inca ma gandesc daca are sau nu dreptate....poate ca are, poate ca nu...dar...cert este ca incet o sa vad cum ceea ce numeam eu speranta o sa ma paraseasca...apoi o sa mi se intample ceva.....sau cineva o sa imi zica ceva si iar se va intoarce....singurul lucru pe care il pierd atat de des pe cat il gasesc este continua speranta....

Asta a fost ceva mai personal....dar promit ca nu ma mai confesez....viata mea nu-i asa de interesanta cat sa o fac publica...si nu zic asta pentru ca ma depreciez...dar nu consider ca fac ceva atat de extraordinar cat sa imi permit sa imi public viata...in schimb...imi place ce scriu si sunt incurajata sa pun chestii pe blog...avand in vedere ca noaptea asta a fost noaptea cand nu am dormit...nu ca am visat ceva ce mi s-a parut interesant sau pentru ca nu am putut sa dorm fara sa scriu nu stiu ce tampenie...ci pentru ca m-am distrat....

Asadar si prin urmare: La multi ani tuturor!...Sper ca dorinta de la 12 sa vi se implineasca...daca nu v-ati pus-o...mi-a zis mama ca poti sa ti-o pui doar in prima zi a anului....asa ca grabiti-va!

Antonia

2009-12-30T23:24:00.004+02:00

Imi pare rau ca m-am luat de tine si am vorbit de rude....dar......nu stiu cat de mult stii ce inseamna cuvantul respect....se pare ca deloc....ma jignesti in felurile in care numai oamenii de nimic pot vorbi...eu te consider desteapta....nu ma face sa imi schimb parerea, demonstrandu-mi contrariul....

Si nu te mai folosi de alte persoane de nimic sa imi faci rau....nu reusesti...nu m-am topit daca mi-a cerut unu o muie pentru ca ala sigur se ajuta des de reviste prno daca a ajuns sa ceara si ajutor...

As putea sa ma bag in noroiul de care tu nu vrei sa te speli...eu prefer sa stau in fumul si ceata asta decat sa vadpete maronii pe pupila mea....

Daca nici acum n-ai inteles nimic....n-am ce sa iti fac...fa-ti treaba...puneti baietii sa faca ce stiu sau sa imi ceara ajutorul de care au nevoie...sau poti sa faci si tu ce vrei....dar singura chestie pe care o simt este mila....

Trebuie sa zic ceva....

2009-12-26T01:08:00.004+02:00

Tin sa va zic ca acest blog a fost facut candva ca sa scriu eu ce imi trece prin cap....sunt un pic mai dezorganizata, dar anul ce vine imi propun un singur lucru: sa fiu mai ordonata in tot ce fac...asa ca promit cel putin un post pentru cei care sunt interesati de blog pe saptamana...daca va place ce scriu intrati, spuneti mai departe....

vodka...connecting people...

o hartie de pe net poate sa va placa sau sa o detestati...daca ma detestati scrieti-mi unde gresesc in posturi....daca va place...ganditi-va ce altceva v-ar placea sa mai fie in scrierea respectiva....

oricum ar fi...be a critic...

...one more thing...se poate sa incep sa pun chestii sub forma de fisiere pentru ca am scris chestii pe care pe moment poate nu ai chef sa le citesti si le iei si le citesti dupa....

...oh si da....se poate sa mai stirbesc blogul ca cate o poezie.....adica imi place sa le scriu, dar nu stiu daca sunt asa de placute la citit....

I sadly love Christmas!

2009-12-24T15:52:00.006+02:00

Well, you know how everybody says that this is the period when you fight your relatives....because this is the time when you meet them...well, that's not entirely true...

I used to hate everything "Christmasy", not because they were connected with Christmas, but because I had to deal with a lot of interesting stuff such as loneliness and days spent shutting up just because I was surrounded by not-family people...my Christmas has always meant a lot of people gathered together to be angry because they know they haven't finished cleaning up the house and still angry for I don't know what your cousin did or what boyfriend they've stolen....yes, it is Christmas and you have to forget them...you hug them now, but when you see them on the street you pretend they aren't there....That was how my childhood period was....

I know what are you going to say....I was too young to see this stuff...no...I wasn't...actually I was, but...let's face it....I've always been appreciated for my wonderful precociousness that i started believing in them...But this is not the point...

The point is that I've come to hate Christmas for the main broadcast of it...That's really wrong...the thing about Christmas is pretty basic...it is the moment before New Year's eve when you see your family at their worst.....and you realize that you have no way out...they are your family whether you like it or not...and mostly you don't...but those moments....when you do....are worth everything....you're not supposed to miss them...but you usually do....they are the connections and friends that you can not get rid of just because...in a way....you are the one that still wants them...

deci...asadar si prin urmare....

2009-12-20T21:29:00.004+02:00

"Prima zi cu adevarat friguroasa a fost minunata zi de 4 august...data asta mi se repeta nesfarsit in cap...nu pot sa inteleg cum de in mijlocul iernii erai asa de cald...ma iubeai....asta cred ca era ce imi tot repetai in fiecare zi...stupid...cum sa ma iubesti cand tu nu sti sigur diferenta dintre un zambet si un ras isteric....asa imi ziceai pe 2 august...ca rad isteric...ca nu o suport....aveai dreptate....asa e....nu suport sa o aud vorbind....adica vocea ei e ca un scrijelit in creierii mei.....era ca si cum ar zgaria cineva o tabla fara oprire...ok....bine...poate e pe bune....poate ca asa e si n-are ce sa faca....adica....poate nu o vad eu cum trebuie...dar sa fie a dracu ea...are grija sa se joace cu orice zic eu...pe 4 august mi-ai zis ca sunt egoista ca vreau sa nu ai prietene....dragule, te las sa faci ce vrei tu....m-am saturat sa te apar....maicata crede ca esti cu mine cand tu esti cu ea....nici macar maicata nu o suporta...maicata crede-ma ca iti vrea binele...asa e...asa e...ea te-a invatat sa te descurci singur....din vina ei sti tot...bravo...baga-ti picioarele si in mine si in ea...ce dracu...noi iti vrem raul....ea iti vrea binele...ea zice ca mata e o cretina, nu?...ea zice ca are si ea cacaturi cu masa, nu? crede-ma...si pe ea o iubeste masa....degeaba....astea doua femei se irosesc pe voi...sunt niste fraiere ca va iubesc....si eu am fost fraiera ca mi-a pasat....Da, dragule...eu prietena ta...Margaret a ta....m-am saturat sa te vad...m-am saturat sa te cred....si tu, Luke....sau mai bine iti zic cum iti zice ea....Lucas...tu poti sa te duci la ea....Margaret s-a saturat sa te mai sfatuiasca....s-a saturat sa se injoseasca in fata ta si tu sa ma faci de ras in fata tuturor...mersi mult...pentru partile bune...mi-am luat si cana...da, cana aia pe care ti-am dat-o cand ne-am cunoscut...sti ca am pastrat-o....sti ca ti-am dat-o de ziua ta?....nu mai sti...normal ca ai uitat....ce dracu mai conteaza...ai uitat si ce ai promis...ai uitat ca nu ma urai....acum sper sa te bucuri de ea....o si daca crezi ca o sa imi mai pierd noptile uitandu-ma la usa...asteptand sa suni sau ascultand cu atentie telefonu...te inseli, draguta...."
Margaret a scris asta pe ce mai ramasese din prima si singura lor scrisoare de dragoste....o aresese cu un model dragut.....avea un zambet nebun pe fata si inca mai incerca sa isi aduca aminte ce a uitat...lasa foaia pe masa mirosind a fum....lua cana si iesi lasand usa deschisa...

...

Dupa cateva saptamani Lucas intra pe usa fiind surprins ca Margaret o lasase deschisa...ea nu face asta...Vazu foaia si simti un slab miros de fum...incepu sa o citeasca....

"-Alo, centrala?
-Cu cine doriti?
-Margaret Rasbery.
-Imediat.

-Alo?
-Margaret?
-Da, cu cine vorbesc?
-Sunt eu, Luca...Luke...
-...
-Spune ceva, te rog!
-Iarta-ma, dar acum cateva saptamani am avut un accident si nu mai stiu cine este cine si o prietena mi-a scris pe-o foaie pe cine cunosc si pe cine nu...
-A.
-Tu esti iubitul meu.
-Da, dar... nu mai conteaza...Unde esti?
-La Joyce.
-Stai acolo...Vin acum.
-Bine.
-Margaret...
-Da?!
-Te iubesc!
-Nu stiu cine esti..."

Lasa telefonul jos si privi scrisoarea....o arunca langa cos...se indrepta spre usa si se intoarse la ea...

"Mai bine o ard..."

P.S.: Ei bine, da...din pacate asta imi face mie Craciunul...aberatii d'astea...

Messy...

2009-12-18T00:52:00.006+02:00

Numele asta banal venise de dinainte sa mergem in Iasi...eram cu adevarat dezordonata sufleteste...acum sunt la fel, dar in bine sunt dezordonata in ordine...
Numele asta vine de la geniul meu de a face gafe una dupa alta....andreea c. si s. si alina si multi altii stiti ca sunt o tembela si imatura si ca de'aia fac asta...
Numele asta e de la felul meu de a gandi...la mine totul se invarte si daca am noroc scot in ordine cuvintele...
Numele asta vine de la cosmarul profilor si al tuturor care citesc ce scriu eu de mana...de'aia vreau un laptop...in ce hal pot sa scriu....ferea...
Numele asta vine de la tot ce sunt eu si numele asta vine de la toate lucrurile pe care le-am intors peste cap.....
Numele asta marcheaza faptul ca am evoluat...Childish sau The eyes of a child erau inca parti in care mai aveam voie sa fiu draguta cu mine....sa fiu inca copilita....
Numele asta spune exact ce sunt...din pacate...o "mirobolanta" adolescenta....

Trei...

2009-12-13T20:32:00.005+02:00

Un gol in stomac....o mazgalitura si o semnatura... un trei scris pe hartie...trei nopti nestiute si nesigure...un dor...o furie...o ultima tristete...frumos..

Tot ce am vrut vreodata sa stiu de la mine Margaret a stiut-o mai bine...tot ce Margaret nu stie, eu uit intr-o neincetata reamintire...mi-e dor sa cred in liberul si unicul sentiment....mi-e dor sa iti zic pa...nu pot sa o mai fac...nu am nevoie decat de vocea calma, de ochii adanci intipariti in minte.... nu am nevoie chiar de multe....o sticla de vin...un rege....o regina....un planset ...un zambet...

E complicat sa vezi ceea ce tu nu vrei sa realizezi....e complicat sa te gandesti mereu la altcineva.....e complicat mereu sa iti dai seama ca tot ceea ce faci tu este curiozitate....curiozitate neexplorata...curiozitate infinita si un ultim respiro inainte de a te arunca pentru a mia oara in gaura fara fund.....plina de caldura...de frica....de insecuritate....dar mai ales de multa fericire temporara....

Si...da...parca era ceva de-o betie...parca...

2009-12-02T21:00:00.003+02:00

O nenorocire nu vine niciodata singura...am inteles in sfarsit ce inseamna asta...
Am inteles ceea ce de mult ma chinuiam sa nu vad...
Am inteles ca lucrurile rele vin mereu cu cele mai frumoase lucruri...
Si am inteles ca nenorocirile au mereu parti bune...

Get inloved.Rejected.Drunk.Awake.Annoyed.Sort of fuck.Sort of get inloved again.

Intr-un fel privirea inapoi a Mirandei o face sa realizeze ca daca cauti fericirea nu dai niciodata peste ea.
Intr-un fel accidental da mereu foarte greu pste ea...intr-un fel...mereu...

Daca Miranda a crezut ca nu vrea sa vada pe cineva anume...s-a inselat...nici o cearta nu mai e importanta...

Ha...ce zici ca am facut?

2009-11-20T23:58:00.004+02:00

Hai, sa ne gandim la zilele cand eram singura persoana care te intelegea sau careia ii pasa....hai sa ne gandim ca odata am fost prietene....hai sa ne gandim ca faci ceva urat....nu o sa iti zic nimic...faci cum vrei...daca tu esti in stare sa te schimbi asa si sa crezi ca eu sunt in stare sa fac aceeasi chestie te inseli...iti zic cu un vag sentiment ca imi pare rau pentru tine...imi pare rau...pentru tine...eu o sa raman neutra...ca Elvetia...deoarece eu inca mai pastrez amintirile frumoase...deoarce nu vreau sa stric ce a fost cu ce a devenit....nu e vina nimanui...nici a mea si nici a ta ....doar sa desprins usor firul cu care eram legate impreuna.....s-a rupt...din pacate....nu cred ca tu meriti sa faci ceva ce n-am facut eu si nici nu am de gand....eu te-am vazut cum pleci trei luni.....si te duci....te las acolo... e mai bine pentru tine....

Stiu ca nu ajuta cu nimic...

2009-11-10T22:01:00.005+02:00

...imi pare rau de lucrurile urate pe care le-am zis despre o persoana pe care o cunosc de vreo 9 ani si ceva...cred ca stie cine e ...si imi pare rau..am fost egoista si nu am luat in considerare destul de multe chestii inainte sa zic ce am zis...
...imi pare rau si imi cer scuze..poate ca nu va vrea sa le accepte sau poate nici nu le va vedea...dar...imi pare rau...
....imi pare rau si imi cer scuze tuturor...nu zic ca nu mai fac pentru ca sunt o egoista...pentru ca azi mi s-a zis ca cred ca stiu totul...nu stiu...dar acum sunt sigura ca am gresit....

it's hard..but at least I haven't forgotten

2009-11-08T21:42:00.004+02:00

zile planse....zile in care uit sa ma si machiez...sunt confuza....ma ridic din starea latenta si incerc sa imi arunc masca cu zambet pe care o port de mult pe fata....dar nu o mai pot scoate...fata mea si-a fixat un zambet tamp care sa-si ascunda toate greselile...stiu ce inseamna ce credeti voi ca e speranta...stiu ce sa fac...stiu sa ma bucur doar pentru ca altcineva se bucura...las totul in urma si sterg incet cu buretele...am realizat ca ma agit mereu mult fara rost...un nod permanent incepe sa isi intepe spatele intepandu-ma pe mine in stomac...ma uit si dau drumul la 100 de dorinte visez incet si greu ma ridic din perna moale care ma imbie sa visez...incet imi inchid gura uitandu-mi de emotie cuvintele...impleticindu-ma intre multe cuvinte spuse repede....spuse de frica sa nu se observe tepii nodului care imi ies din stomac...ma plang incet si incep sa rad de mine...sunt o fraiera...am ramas in culme si zambesc...si zambesc...sper ca si altcineva zambeste.....ma uit in jur si realizez ca eu nu simt durere....tepiii aceia ma gadila incet...si rad...si rad ...imi place sentimentul....dar o cutiuta pusa bine in fundul inimii va lua nodul si tepii sai si il va pune ca deobicei langa celelalte cutiute cu vise....vise desarte....vise slabe...prea slabe ca sa fie reale...prea fragile sa reziste aerului respirat de noi...

Dread

2009-10-29T22:07:00.005+02:00

If for a moment I could stop and listen to you...to you all....that moment will be the moment and it is the moment I've lived all my life in....
A huge amount of unknown gloomy fume makes me realize that the waking-up I did this morning was in a too short notice....the overwhelming feeling that I have to face everybody...to face all the stuff I left hanging....and mostly to face you...I didn't, but I faced the immensity of my alleged sin...of my never-ending inside storm...of my unnumbered disappointment...
The steps that I took forward were the steps that I never wanted to over think, but I did...I always did...I never took a step without thinking it through...I always thought that once again I'll face the humiliation of making a fool of myself...I stopped...A big smile was hiding between a pair of some very special earrings...I hugged the head that had the earrings and once again forgot all about watching my steps...
Laughing and talking and thinking about how I've missed doing all this...another shiver passed through my spine and a coopered shadow approached me along with a big bright smile...
Other smiles and perfumes and big eyes looking through me passed and made me forget...Then a moment of plain loneliness ...another calm storm rapped in my stomach...silence...basic silence

Haaaa

2009-10-27T16:14:00.005+02:00

Am racit...ma rog...termenul medical este sinuzita...dar...ce va asteptati sa faca un blogger adevarat cand este racit si sta acasa?...pai sa scrie...sa scrie posturile pentru care nu a avut timp....da...pai eu nu sunt o "adevarata"...sunt o lenesa care sta toata ziua in pat plangandu-si de mila...mai pe buna dreptate, mai pe lenevie...na' ca tot n-am facut nimic....si...ca sa trec peste toate...m-am deconectat complet de la lume...acum habar n-am ce voi face, dar o sa incep prin a imi face curat in camera ...apoi mai vad...
O...stati...va incant....sau dezgust cu o mica scriere....

Deci daca ai fugit intr-o zi si ajungi intr-un colt care in sfarsit ti-a aratat un fel de lumina....pai acel colt va fi locul de care vei fugii toata viata....vei cadea intr-un pat mare si rece de metal si iti vei da seama ca iti placea mai mult lemnu...ca iti placeau asternuturile tale...ca iti placea sa te plimbi...si mai ales ca iti placea sa traiesti....citesti o carte si ramai timp de o ora cu ochii atintiti catre pagina 23...realizezi ca numarul n-are nici o insemnatate si treci pagina....stai si aici o ora gandindu-te ca nu conteaza ca nu ai pe nimeni care sa te sarute...conteaza ca ai omeni carora sa te plangi si apoi iti dai seama ca ai oameni pentru care viata ta sa merite...atunci...tarziu...iti dai seama ca ti-e frica pur si simplu sa nu gresesti cand deschizi gura...pentru ca in mintea ta...mai bine zis dupa mintea ta totul suna bine...dar cand scoti totul pe gura si vezi cu privirile altora se schimba.. in suflet iti creste un nod.....si incet incet iti dai seama ca ai nevoie de un scut si zici ca ti-e frica sa faci aia sau asta...si treci peste fara sa deschizi subiecte care te fac sa tremuri....fara sa trebuiasca sa te aperi...pur si simplu sa te asezi bine in spatele unui perete de sticla si sa mergi impingandu-l.....dar cu timpul devine tot mai greu...cu timpul devine tot mai greu de impins....si deodata realizezi ca greutatea lui te ucide....atunci poti alege...ori il impingi pana mori din vina lui ori il spargi si infrunti ceva ce de mult nu mai cunosti....rar se aud cioburile lovind pamantul...rar

3:46

2009-10-19T22:45:00.004+03:00

O melodie de 3:46 ma face sa realizez ca are dreptate...este nevoie doar de jumate din ea ca sa imi dau seama....ca chiar e gol si rece.....

Nu vreau sa-nteleg nimic din ce-mi spui
Iar orele trec, este noapte acum.

Nu ma ascund, ma stii prea bine
Nu, nu vreau sa fug
Mi-ar fi mult prea prea greu fara tine.

Refren:
De ce nu mai e la fel cum era ?
De ce m-am lasat atins de mana ta ?
De ce norii grei nu vor sa plece ?
De ce in sufletul meu e gol si rece ?

Te-ai schimbat, nu recunosti
Eu am aflat cum sa te pastrez sa ma cunostï.
Refren *2

PAi da, pai cum...

2009-10-16T22:31:00.002+03:00

Lepsa de la Happy Story
Niciodata nu as putea sa:
1. nu suport imaginea cuiva in fata mea...sa fiu asa
2. ma mint pe mine ca nu mint...mint in draci....si doar din natura...asa ca de...
3. sa port acelasi tricou 2 zile...nu pentru ca as fi fitoasa....dar sunt obsedata sa nu miros la subrat..
4. sa stau o zi fara sa ma spal de 3 ori la subrat :))...
5. imi cumpar o floare de care sa am grija...in afara de un cactus...
6. urasc o persoana care m-a ajutat....lui teddy ii ridic statuie....
7. imi urasc cu adevarat familia...
8. am o relatie cu cineva pe care sa nu plac....repete sa nu plac....nu sa nu iubesc pentru ca eu cred ca inca n-am invatat ce e aia iubire...
9. nu am fantezii cu anumite situatii care nu exista....nimic ciudat...eu chiar am un monolog continu interior...
10. stau singura.....fara o alta voce constanta sau o alta prezenta in alaturarea me nu pot sa traiesc....nu suport....m-am afundat in cat mai multe prietenii doar ca sa nu aud vocea mea interioara care este mai critica decat orice alta voce exterioara....

Bahaos

2009-10-15T21:33:00.004+03:00

Zi dupa zi, bere dupa bere data pe gat si ploaie dupa ploaie nevenita....
Iar si iar bem si nu mai nimerim chiuveta doar ca sa bagam capul in veceu....bem pana ne facem manga si urmatoarea zi o luam pe drum din nou de cap....si bem si bem si iarasi bem....ar fi frumos sa bem pana la epuizare si sa ne intoarcem pe pertea cealta dimineata numai ca sa mai dam o tura pe gat.Punct.
Am zis punct si de la capat.
Iar ne trezesc zorii realitatii...toate distractiiile au un capat, un final...totul se termina, de cele mai multe ori urat....dar uratul devine mereu haios.....saruturile neincetate....previziunile drogate si un pat scartaind in fundal sunt tot ce au facut ca tot ce a trecut sa fie....sunt pur si simplu tot ce a trecut peste noi....sunt cam tot ce ne-am dorit sa fie dar inca nu a fost....si...chiar a fost...un aer rece si un cer plin de stele....o discoteca in paragina si o muzica ce inca ne mai rasuna in creier...calcatul pe picioare incepe incet sa ne amorteasca si jocul nebunesc incheie intreaga seara...linistea mustelor de pe pereti....si somn...
Zorii zilei abea iviti ne fac sa realizam ca trebuie sa ne trezim....un nor mare de ceata si un frig intravenos ne face sa ne aprinde si ultimele tigari...o ploaie marunta anunta o zi molesita si fara pic de energie...are dreptate...un somn prost dormit....un miros de oua stricate si un mic secret dezvaluit....si gata...si ce gata?...si gata mergem acasa tarandu-ne si ultimele urme de bagaje...pastram cu noi si ultimele urme din minutele multe si frumoase ale excursiei...plecam ca sa ne intoarcem si sa o luam de la capat...

si....estoy asustada, mi amor!

2009-10-04T10:55:00.004+03:00

Zile reci in care toamna patrunde usor sub pragul nostru, zile reci in care frigul nu isi intelege calea...dar mai ales zile reci in care tristul se repeta la nesfarsit...frica uita sa mai plece....si sentimentul frumos aproape ca se ascunde dupa ochii...
Zilele astea reci o fac pe Maria sa creda ca a uita este un lucru mult prea usor....o fac sa creada ca toata increderea pe care el i-o dadea si toata increderea pe care ea o avea pentru el erau doar niste simple impresii...erau doar niste frunze pe care acum in mijlocul toamnei calca si plange ca le-a lasat in urma...uita ca tot ce a facut este un dar pe care l-a dat si se gandeste ca a gresit ca Mihai avea dreptate...ca scenele din viata reala se repeta la nesfarsit si ca nimeni nu mai zice "Taiati!"....a uitat si ea ca Mihai i-a fost prieten si l-a uitat ca fiind o persoana reala...crede si a crezut ca frica ucigatoare pe care o simte ramane numai din cauza lui....nu mai vrea sa il stie, nu mai vrea sa il vada...vrea sa uite ca stateau si vorbeau de lucruri tampite doar ca sa aiba subiect de discutie...si uita de ea cum a facut-o de mult prea multe ori...
In seara asta in care frigul si-a instaurat legile, o plimbare este tot ce lipseste...in seara asta are timp si ea sa planga si in seara asta nu mai plange degeaba....in seara asta toate cuvintele pe care le-a auzit se invart ca-n centrifuga in capul ei....si uita treptat tot ce a avut de uitat.....a invatat sa uite....a invatat sa iubeasca....a uitat pe cine.....
Incet norii se strang si o ploaie rece loveste violent pamantul....este o ploaie frageda...tanara, dar pentru ea este un dus rece al realitatii....pentru ea ploaia este tot ce are in suflet...fiecare sentiment este o picatura si....picaturile se lovesc strasnic de asfalt....Maria nu mai este Maria...vrea sa uite ca a crescut, dar zumzetul calm al norilor nu ii da voie...zumzetul asta o face sa isi aduca aminte iar si iar de ce trebuie sa creasca....de ce trebuie sa faca tot ce face...pentru ca...poate....ca intr-o zi ea va fi cea care va pune unei fetite mici si fara experiente...va pune o suta de cuvinte care dor....si la fel ca Maria si ea va sta in mijlocul ploii incercand sa inteleaga de ce si ...totul....

Eu ...nimic:)

2009-09-26T22:57:00.004+03:00

Sunt asa de indragostita de viata ca nu mai am timp sa iubesc....poate ca asta e ....poate ca d'eaia relatiile mele sunt de patru zile si ma plictisesc....poate ca de'asta inca mai gresesc...poate ca de'asta inca mai plec si gresesc fata de oamenii pe care ii iubesc....poate ca de'asta uit...mi-e dor de vremea cand furam raspunsuri si imi erau furate sandvisuri...dar pur si simplu...aici nu am nevoie de sentimente...aici nu mai vreau sa ma doara....aici nu mai poate sa ma doara asta pentru ca nici nu mai pot sa rad...mi-e dor de cateva momente...mi-e dor de alea patru zile...si vreau sa plec...sa plec de tot....v-am aburit de tot?...am sa scriu si acum de cateva din prietenele mele...nu exista....fetele astea nu exista....dar...sunt pentru mine...

Clara s-a decis ca zilele fara luna sunt lipsite de inteles....ca nu are sens sa vada nimic din ce a vazut fara sa stie ca in acea seara va avea din nou o luna clara....Ana s-a saturat de atatea fete proaste care incearca sa viseze...care nu stiu nici macar sa vorbeasca si ele viseaza...si ele sunt foarte destepte....Agatha nu mai suporta tipii indecisi..ii detesta pentru ca si ea este o indecisa...Tabitha se gandeste serios ca nu merita ce are...ca nu este demna de toate responsabilitatile pe care le are...crede ca este mult prea proasta si ca nu are rost sa mai incerce...Girondei ii pare rau...pentru tot ce a facut si pentru tot ce v-a mai face...ea nu crede ca va fi ceva pentru care sa nu isi ceara scuze....ea nu e in stare sa faca ceva fara sa raneasca....Sam vrea sa planga....dar stie ca nu mai are rost...stie ca inca mai poate sa rada...stie ca nu mai poate sa faca nimic si inca mai incearca...Sam e Clara, Ana, Agatha,Tabitha si Gironda

Sam- numele meu de familie incepe cu S si numele meu mic e Andra Madalina...
Sam as vrea sa ma cheme pe mine...semanam mult prea mult....

Ah...

2009-09-22T23:22:00.003+03:00

nu mai am chef...nu mai vreau nimic....nu mai conteaza....nu mai ma intereseaza...nu mai nimic....

"Ea e tipa aia de care v-am zis eu ieri...da...aia vai mama ei..."

ha,ha,ha....

2009-09-18T21:27:00.004+03:00

"Cum se intoarce roata...in mai multe feluri....cum tot ce am primit se intoarce...cum tot ce am suferit...cum tot ce am plans....tot ce am suferit...se intoarce cu prietenii care ma fac sa zambesc....cu prieteniii care au fost acolo cand am avut nevoie de ei...si mai ales...cum tu, dragule...tu suferi acum....e randul tau...am plans destul..."-asta este de pe un blog care a murit...odata cu invadarea sa...asta este dintr-o scriere care n-a aparut...asta e din ce o sa insemne "the eyes of a child"....asta eram eu...acum nu mai privesc lumea ca si cum totul ar fi o joaca....acum nu mai conteaza cum privesc lumea...am destui langa mine care sa ma laude cand fac bine si care sa ma felicite cand gresesc...acum nu trebuie sa zic "imi pare rau"...acum spun ca vreau o imbratisare...vreau ca un baiat...cineva care merita...sa ma ia in brate...nu vreau un iubit...nu vreau un mare amor....vreau doar un baiat decent care sa vina la mine si sa ma ia in brate...vreau sa ma gadesc cat de bine se ajuta lumea pe ea si vreau sa ma gandesc ca nu are rost sa mai plang cand cineva imi zice ca sunt groaznica...acum o sa imi dau singura seama...acum voi sti si eu ce e bine si ce e rau...acum...cred....ca o sa imi fie...cum nu mi-a mai fost de mult ....cred....sper si vreau sa cred ca o sa imi fie bine...ca o sa ma bucur de viata fara sa am incertitudinea ca voi cadea...si cand voi cadea...sa nu am nevoie de nicio mana sa ma ridice...pentru ca acum in sfarsit am taiat cordonul ombilical si toate atele cu care eram legata...acum alerg pe camp si tot ce ma mai impiedica sa fiu libera e soarele ce acum rasare...

Enough of this...

2009-09-16T22:57:00.004+03:00

"m-am saturat de toti si toate...m-am saturat...Felix...m-am saturat pur si simplu sa fiu mereu cea care se deschide in fata ta..si tu,Felix,tu care esti mereu asa de nesimtit te deschideai in fata mea....si eu te ascultam...credeam si eu ceva...credeam si atat....... gresit...n-ar fi trebuit...Felix, eu plec.."
Inchise usa in spatele ei. Daria pierduse de mult un prieten sau poate nu il avusese niciodata...l-a pierdut acum cu adevarat...e un nimic...mereu il crezuse acolo...mereu credea ca el ii este un prieten...mereu credea asta...atat era pentru ea...devenise chiar mai mult....dar ...se pare ca toata mascarada era la ea in minte...o farsa....s-a lasat pe ea prada unui leu plapand si tembel....s-a lasat muscata de un pui imatur...un prost si atat..s-a dus..si atat...
Urmatoarea zi aerul era schimbat....urmatoarea zi aerul era total diferit...urmatoarea zi parca si spatele ei capata o forma dreapta...se duse repede in sufragerie...golul vesnic de pe canapeaua ei ii aduse aminte ca nu mai are pe cine sa sune. Plange. Urla. Se da cu capul de pereti si il suna pe Vlad:
"- Alo!
-Da!
-Buna, ce faci, esti in oras?
-DA.
-Si ne vedem....?
-Nu prea am cuum ca maine plec in grecia...dar o sa ma revansez cand ma intorc....mama imi face semne ciudate....si acum...ah, scuze...ai auzit?
-Da...hai ca te las...spunei ca vorbeai cu mine poate te lasa...ca gen sti ca am mai facut-o....
-Da...(ii zice mamei sale)...nu prea...are dracii...o dau naibi de tembela....
-Calmeaza-te, poate te aude!
-Si? M-am saturat...Bine ba hai ca mai vorbim...
-Bine, te pup. Pa..PA!"
De mult nu mai vorbise cu el...ciudat...prea ciudat....baietii frumosi merita asta.....Viata ei era destul de plictisitoare...celelate fete...o fac sa se simta bine...o fac sa rationeze....rationeaza si plange....scoala intra in scena si bocbocii infloresc toamna ca muscatele vara...mari....superbi si proaspeti....

P.S.: 1. Asta e pentru Felix!
2. Vlad a zis aceleasi chestii, dar in alte cuvinte...

Ei bine...

2009-09-11T21:47:00.004+03:00

Asta e partea cu italicu' in care zic ce am mai facut in ultimu timp si de ce nu am mai scris: Deci....deci am o noua ciudata si aiurea(aiurea in sensul ca nu e cum credeam eu ca o sa fie, dar e bine)...asa...si n-am mai scris pentru ca sunt ultimele zile de vacanta si pentru ca am tema la info si mai am 35 de exercitii din 85 si....ah...cat as mai vrea alea zece zile cu care ne tot amagesc...A....si a venit toamna.....singurul fel al meu de a constientiza....sau de a imi confirma ca vine toamna....este...atunci cand deschid usa de la intrarea blocului si primul pas este pe o frunza uscata...si chiar asa e....acum chiar ca e toamna...

Asta e partea cu scrisu': Mie dor sa cred ca oamenii sunt asa cum ii vad eu...ca sunt toti buni, ca toti vorbesc ce gandesc...cum faceam eu la gradinita...cum inca mai fac atat de des incat uneori nu e in favoarea mea...
Soarele inca mai straluceste pe micuta alee a mea si Luna inca imi mai zambeste in fiecare seara...inca mai zambesc cand vad un copil sau un caine....inca ma stramb la pisici...dar...dar totul e schimbat...totul e nou...totul e...altfel....si nu vreau...imi placea cum era inainte...imi placea sa ma uit la alte fete cum sar coarda...n-am invatat niciodata sa fac asta....imi placea sa desenez sotronul pe care nu mai ajungeam sa sar pentru ca sarea toata lumea in fata mea...imi e dor sa alerg prin casa si sa mi se para gigantica...mi-e dor de mama care venea sa ma ajute sa ajung la diferite locuri....acum ajung....acum...nu mai joc sotronul...acum nu mai ma uit la saritul coardei....
Acum mananc biscuiti in spate si ma uit la baieti cum joaca lapte gros...acum luna imi zambeste siret parca ar ascunde cine stie ce baiat numai pentru mine....acum soarele are nuante in rasarit si in apus...acum straduta mea micuta este un gigantic bulevard...acum bucurestiul nu e numai unde stau...e unde stai si tu si voi...acum Romania nu e doar casa mea...acum Romania e mare si scarboasa....
Acum ma plimb pe-un bulevard de barfa...aud vesnice soapte...si acum imi place si mie sa soptesc...acum alerg doar cand am nevoie...si casa mea e mult prea mica...acum chiar ca sunt copil...acum sunt un copil cu pretentii si probleme un pic mai mari...ma adaptez cu greu la toate ...dar tot mai bine las pe cineva inaintea mea la coada lunga si grea a maturitatii...prefer sa ma joc cu parul si peria in fata oglinzii...dar nu mai pot...acum tanjesc dupa momente de respiro...tanjesc dupa deplangeri de situatie si tanjesc dupa o privire...Dar ...ce sa zic...si aici e frumos...
Si lumea asta plina de cuvinte noi...plina de noi expresii...plina de vraja slaba si plina de realitate...si lumea asta e buna...si despartirea asta despre care nu voi inceta sa scriu pana nu se va petrece....si despartirea asta continua de copilarie....si tot ce vine nou...si tot ce trebuie sa fac....si tot ce invat sa fac...si tot ce uit sa fac....si astea toate sunt dragute...si poate...cine stie Luna imi va da intr-un final prizonierul meu special...dar pana atunci savurez si partea asta....o savurez cu o pura melancolie si un simplu suras intiparit vesnic in privirea mea.....

P.S: Asta deobicei este partea in care imi recunosc greselile din scriere...dar de data asta va las pe voi sa va dati cu parerea...

Ce frumos pleaca vara...

2009-09-03T09:59:00.003+03:00

N-am mai scris de un care de zile....si da...mi-am schimbat linkul pentru ca a fost invadat de niste anume persoane...am facut tot posibilul sa ma fac ca nu vad dar mai sunt cam 10 zile pana incepem scoala....nu vreau....

Un frig aprig ingheata geamurile care se topeau cu cateva minute inainte de o caldura inmarmurita....frigul ii spune incet si durereos pielii ca trebuie sa faca asta...ca trebuie sa alunge caldura cu care pielea odata se usca pe-o plaja goala si plina de nisip...Pielea se revolta si fuge repede in casa...nu vrea sa simta...nu vrea sa stie...nu vrea pur si simplu...
Ochii rasar ca doua sfetnice si privesc melancolic geamul...acum pot sa se uite la soare...acum nimic nu-i mai arde....o ploaie rece pune o lacrima in ochii...si pielea simte iar si iar o veche arsura de soare....stropii de ploaie se fac picaturi si apoi rafale....lacrima rece parcurge obrazul....ploaia raceste si ultimul cald....si lacrima cade in vant...a plouat....acum ploua si....pentru ca soarele s-a saturat de noi....pleaca glorios intre noi....dar nu uita de noi....sta zile intregi pe cer....s-apoi.... plange....iar....si el...

In mijlocul zile ...caldura se duce...si-o pacla de gheata se-avanta in lumina.....si frunzele cad...usor...lin....si pomii suspina...si frunzele cad repede rupte de un ger ce l-a facut sa moara....sa plece de-acasa....sa stea pe o masa...pe masa de iarba...si ea disparuta...facuta si un pamant moale si rece....parca asternut pentru iarna....si vine incet...cu pasi mici si grei...toamna.....vara se ridica de unde cazuse....saluta....si zboara in neant...ajunge la soare....si pleaca....

P.S.: pareri...adica..va rog...e un pic cam greu sa imi dau seama...dar pare...prea...asa...de copil mic...

Am primit acum cativa ani...

2009-08-26T23:52:00.003+03:00

de la ea pentru ea si ea si ea...ca sa nu va chinuiti cu 'nspe tab-uri e de la andu si e pentru anca, alina si denisa si daca mai vreti altii/altele....serviti-va, va rog!

prima amintire : eram foarte mica in canapea si vedeam extrem de neclar....si niste rude de la tara....care nu au mai pasit de-atunci la mine acasa....venisera pentru botezul meu, banuiesc :->.....pe pariu ca nu ma credeti...dar asta e prima mea amintire...
prima poza in afara de cea de la botez :la gradinita cand am ramas in urma(singura care gresea mereu dansul) cu miscarile...a fost patetic...dar a fost...
prima jucarie: am avut multe jucarii...printre care si un ursulet albastru gigant...dar aia nu a fost prima...prima a fost daisy...prietena lui mickey mouse...care, tin sa mentionez, era cam cat eram eu de mare la varsta aia...
prima rochita: o rochita roz cu volanase albe...am poza de botez cu ea...
prima bataie : aveam vreo 2 sau trei ani si fratele meu drag a decis ca nu are rost sa imi mai dea si mie singurul biscuite ramas asa ca l-a mancat el.....i-am dat trei palme...de mica aveam palma grea...dar...el a tipat si atunci am stat pentru prima data pe hol....
prima carte citita: sincera sa fiu...iam rupt coperta pana am invatat sa o citesc asa ca nu stiu cum se numeste...era vorba de un leu care ajunge orfan si il ajuta un urs sau un lup...ma rog...sa ajunga la ceilalti lei ca sa nu stea singur iarna....si ursul saulupul moare si leul se duce si adoarme in zapada langa el si...am rupt si ultima pagina asa ca nu stiu cum se termina...
primul film vazut: frumoasa si bestia...la dvd-ul lu bunicu...
prima bicicleta: se pune o tricicleta din metal cu scaunul din piele albastra...nu de alta dar...Andu, eu nu stiu sa merg pe bicicleta...
primul cucui : deci nu stiu daca asta e primul...dar e primul de care imi aduc aminte....eram la tara si toti ne ziceam sa nu urcam in pod ca sunt sobolani...si noi acolo ne-am dus si exact cand sa urc si eu ne striga mama...eu am dat cu capu de intrarea in pod si m-am ales cu un gigantic cucui in mijlocu fruntii....
primul lucru gasit : un pachet de tigari...asta a fost primu lucru pe care a zis mama ca l-am gasit pe masa...
primul lucru inapoiat: banuiesc ca biberonu' cand era gol...
prima chestie de care mie rusine sa imi amintesc: aceasi chestie cu prima poza in afara de cea de la botez...
primul contact cu animalele: care animale? bovine sau din regnul animal?....cert e ca atunci cand am ajuns acasa de la spital m-a mirosit cainele meu mic cu numele de Pic...
primul caine : Pic...un ...eu eram mandra can ziceam sorecar corci cu peckinez...acum cred ca se numesc teckel...
prima poveste: pilda omului bogat...aia cu omu bogat zgarcit care se viseaza inr-un cosciug si il vede pe cersator la palat...dar aude o voce care ii zice ca trebuie sa vorbeasca cu cersatorul si...de-aici v-ati prins...
primul job : asistent medica....da, pe bune...se inecase fratimiu si eu am vazut la desene manevram aia care nu stiu cum se scrie si i-am aplicat-o...
primul joc de noroc : ca toti de-altfel Poker...
primul lucru pe care l-am spus cand am venit de la scoala in prima zi : vai, mami am vazut la o colega un stilou asa de dragut..nu-i asa ca imi iei si mie?....
primul sarut : pe plaja la malu marii..undeva pe langa Antalya...in Turcia....la rasaritul soarelui...jumate ametita jumate beata de fericire...
prima poveste scrisa : o minciuna... ma scuzam mamei..nu mai tin minte de ce si ...am inflorit cat se putea de mult...
P.S.: poza e aleasa pentru ca eu asa imi aduc aminte de toate...cu zmeura...

iar si iar...

2009-08-23T22:34:00.004+03:00

Azi am realizat ca discursurile lungi nu fac decat sa prelungeasca o durere inca imprastiata in tot corpul...venele pulseaza...ochii se misca alert catre urmatoarea tasta...eu imi realizez cuvintele si apoi...insir iar si iar alte cuvinte fara sens pentru unii.... cu mai multe sensuri pentru altii...
O durere se imprastie iar si iar in oasele mele...nu fac decat sa privesc inerta in jur si sa realizez ca durerea mea nu se termina doar aici...realizez ca orice privire de rautate sau mila ma face sa ma simt si mai inutila si orice moment de singuratate este un pas catre un vid total in sufletul meu...nu mai pot sa simt....sunt inca inerta si mi-e asa de greu sa cred ca voi mai putea avea incredere in cineva...mi-e greu sa cred ca voi mai avea incredere in mine...mi-e greu sa cred ca voi mai merita vreodata sa ma incred in mine sau ca voi mai putea sa am grija de mine...sunt in declinul total si urcusul pare din ce in ce mai greu...
In varful dealului se vad cateva luminite palite de un negru dur...vad intr-un final o ultima luminita...aceasta este colorata...nu realizez inca ce culoare este, dar ma atrage...ma face sa cred ca pot sa ajung acolo...ma face sa o alerg, ma face sa incerc sa o ating...ma atrage in cel mai ciudat mod...nu ma intereseaza...nu o vreau...nu vreau sa o posed...vreau doar sa o cunosc....stiu doar ca vremurile astea...ca aceste zile sunt zilele cand aflu cine vrea sa ma cunoasca...cine vrea sa ma asculte...cine vrea sa ma priveasca...iar si iar stelele batrane se sting...una veche de cand lumea aprinde altele...poate mai puternice, poate mai slabe...dar stele ce sunt acum atrase de mine....la fel cu ma atrage pe mine o ultima luminita colorata....o luminita ce ma face sa incerc sa imi uit declinul si ma face sa ma ridic....si sa incerc sa alerg cand eu abea mai stiu cum sa merg...

Nice!

2009-08-22T21:56:00.004+03:00

Cand ma gandeam ca ziua si zilele nu pot fi mai proaste de atat am avut o surpriza placuta ...tin sa va zic ca stiu un mic secret si mai stiu ca degeaba bat apa in piua la un copilas de 14 ani...lasa-l taticu ca nu mor fara el...nu mor fara fitele lui...nu mor fara sa stiu ce cacaturi gandeste la varsta lui...ma pipi pe el cu jet...acum ma gandesc la o, sa zicem, interdictie a creierului meu....care acum nu mai pare chiar asa de neregulata...

Alerga ca disperata ca sa prinda liftul inainte sa il cheme cineva...chiar nu avea timp...ca deobicei, se impiedica si scapa intreaga punga cu manacare pe jos..liftul a fost chemat si ea se gandea ca de data asta totul se va destrama....ca isi va ruina orice sansa sa faca ceva bine si anul asta...Deodata se deschise usa la un apartament la parter...Cristi isi facu aparitia timida si fu surprins sa o vada pe Ana stand asa, privind in gol...
"Ce faci? Pot sa sa te aj..ajut cu cev..ceva?"- spuse el privind mozaicul rece pe care ea statea.
"A...tu erai...da, te rog, vino si ajuta-ma sa ma ridic!"- spuse Ana entuziasmata...il considera un dar ceresc...aparut exact cand avea nevoie de el...

Cristi o ridica si incerca sa ii spuna ceva...Cristi era un om blajin cu suflet bun, dar totusi cu un suflet atat de timid si de bun incat abea il observai, cu toate ca era o aparitie destul de semnificativa...Se balbai cateva minute...apoi Ana i-a spus ca daca e sa vina la ea la apartament si sa ii spuna mai pe seara pentru ca acum era in mare graba...cu putina dezamargire, Cristi se rezuma la a-i spune ca e ceva serios si ca vor vorbi pe seara...Ana dadu din cap si se facu invizibila...

Acum Ana se gandea ca data asta poate ca nu vor observa ca a intarziat si nu se vor supara...o vor lasa sa se aseze si sa viseze la Cristi al ei...o vor lasa sa nu zica nimic...o vor lasa sa nu fie atenta si o vor lasa sa plece sa isi soarba cafeaua pe o banca in parc, privind cerul...o vor lasa sa stea putin in lumea ei...o vor lasa putin sa viseze...

Premiu

2009-08-22T20:15:00.004+03:00

http://hiindiba.blogspot.com/ mersi

merge la: http://stickyhoney.blogspot.com/;http://deafflies.blogspot.com/; http://tooth--paste.blogspot.com/; http://amiculpirat.blogspot.com/; http://honeythief.blogspot.com/; http://salvatipinguinii.blogspot.com/; http://ghicice.blogspot.com/; http://amicapirata.blogspot.com/; http://murder-on-the-dancefloor.blogspot.com/;http://searching-in-vain.blogspot.com/

ar trebui sa fie 11; dar andreea nu are blog...

Well...it might get better...eventually

2009-08-18T21:04:00.004+03:00

*Mi-am recuperat monitorul...ma bucur de el...o da si am o seara proasta*

Soarele o face pe Katie sa isi dea seama ca nu-si are rostul...ea nu a invatat sa iubeasca...nimeni nu ia zis ce trebuie sa faca...cum sa se descurce...ea mereu a citit instructiunile...ea mereu a citit fetele oamenilor pentru a sti ce asteapta ei de la ea...Katie a fost mereu langa toti pentru care ea a crezut ca merita sa isi iroseasca mereu si mereu timpul...problema era ca erau mereu si mereu mai multi si mai multi si niciodata oameni care sa o priveasca cu privirea groaznica a fraternitatii...dupa atatia ani de practica a invatat ca numai ea poate sa se increada in ea insasi....a invatat ca e singura...si a invatat...a invata tot ce stie din instructiuni....vizibile sau nu...dar incet...a uitat cum se citesc cele invizibile...si...ca a venit momentul sa iubeasca...nu mai stia ce trebuie sa faca...a iubit...si nu a stiut cum sa se faca iubita....si incet...incet....a uitat ca mai vrea...si asa iubirea a disparut incet de langa ea...si asa si ea a uitat ca trebuie sa mai iubeasca...dar lucrurile se schimba...
Vineri seara Katie pleca trista catre casa...se gandi ca mai are prieteni ce merita sa ii iubeasca...ce merita acele doua cuvinte numai pentru ca au fost acolo...mereu langa ea cand plangea...si ca mereu au inteles-o...acei prieteni i-a putut numara mereu pe degetele de la mana....mereu s-a simtit cu ei in siguranta si mereu a crezut ca norisori de tristete vor fi rupti de o ploaie alergata de iubire si atunci cerul va fi inseninat de dulcele soare al vinului rosu....Asa a fost o vreme...in seara acea masina care a lovit-o i-a schimbat viata...
Atunci Katie a Cunoscut-o pe Marijane...o femeie invarsta care mereu a stiut cuvintele potrivite pentru fiecare...Marijane i-a explicat in acea seara ce inseamna iubirea...i-a explicat tot ce vroia sa stie si i-a aratat iubirea sincera...ca de la mama pe care niciodata nu a avut-o....Katie...a cunoscut un baiat pe care l-a iubit si un baiat care i-a aratat mai multa iubire decat putea duce.......Baiatul a murit in a doua luna de la cunostiinta lor...ea nu mai intelegea nimic...nu mai vroia sa creada ca exista iubire...nu vroia sa o mai vada pe marijane....dar MArijane isi facu aparitia in cafeneaua lor preferata...Katie isi ineca amarul intr-o cafea mult prea dulceaga....Marijane ii spuse ca si aceasta fusese alta linie in instructiunile iubiri...apoi...Cum nu mai facuse de mult....Katie zambise...In acea zi nu au parasit cafeneaua pana nu s-a inchis, apoi s-au plimbat ore in sir in parc...si apoi..incet...Katie uita iar...
Marijane i-a spus lui Katie ca ar trebui sa nu uite nici macar un moment ca trebuie sa iubeasca...pentru ca asta este tot ce a tinut-o pe ea in viata...In cateva zile MArijane muri...Katie intelesese....Marijane uitase si ea cum sa iubeasca...Katie s-a indragostit de viata...Si viata i l-a dat pe Andrew...apoi s-a indragostit iar si iar....si cand prima ei fiica s-a nascut...i-a pus numele de Marijane...poate ca intr-o zi o alta Katie va avea nevoie sa i se reaminteasca ce inseamna iubirea si de ce are nevoie de ea....

Wake up and smell the coffee...

2009-08-12T22:38:00.003+03:00

I died. These are the words that have been haunting me since I was three. I never wanted to be conscious of that I died, that the girl I was when everything used to be easy, that girl died even before she could enjoy her first school trip. She died when she first heard the simple and insignificant( at least for the people that surrounded her) words called "Take care of your brother!". She had her first responsibility before she could actually talk right, so with this thing in her little head of a green child, she became the me that always had to do something. I died. I died and I was reborn into a person that has always known the words "Take care!", a child that had always been familiar to the word and the extend of it, "responsibility". A great amount of her life has been spent on this and I also gave it loads of issues, but with this words floating round and round in my head I thought that I should give up loving and protecting it, that I should give it away to somebody else, but then I always coma to the conclusion that this is the shelter of my home, which everybody calls personality...
But then i try to rethink everything and, maybe, just maybe, I never died I just transformed myself...not sure that this is something good or bad, but I certainly know that is the new thing about me that I had a long time discovered...

The night is still young...

2009-08-10T23:52:00.003+03:00

Toate inceputurile mi se par grele si toate lucrurile grele mi se par niste puncte culminante...am ajuns la concluzia ca o perpetua alergatura in spatiu va fi un cer negru de care nu voi scapa niciodata...decat pana voi reusi sa imi inteleg mazgaliturile de cerneala vechi si sterse de atata dorinta de a uita si de a trece peste tot ce am vrut sa fiu si tot ce voi ajunge si voi reusi sa imi doresc...poate ca am nevoie de ultima lovitura pentru a cadea...altfel cum as putea sa ma ridic vertiginos si sa imi curat ranile cu apa proaspata?!...mereu am reusit sa trec peste...mereu am reusit sa uit...si mai mereu am reusit sa gresesc iar si sa nu iau sansele pe care as vrea sa le joc...si pana ajung la un mare total de 0...zero dati cand cineva s-a uitat la mine ca si cum nu ar putea respira fara sa ma stie pe mine in viata....0 dati can am avut curajul sa zic ce vreau cu adevarat...zero dati cand am stiut...un zero imens care va ramane ca o stanca impietrit in privirea statuii pe care niciodata nu o voi putea intelege, dar totusi voi stii fiecare cuta de pe fata ei, aceeasi statuie care va vorbi si va fi vesnic cu mine...statuia de care imi va fi mereu greu sa admit ca este oglinda.....
incet voi alerga catre urmatorul moment si repede voi uita ca de fapt nu mai sunt momente...imi voi da seama ca le-am folosit pe toate...si voi uita...la fel cum face si soarele cu fatele tuturor...la fel cum are si el nevoie sa le vada fetele iar si iar, zi de zi, pana cand va fi reusit sa nu mai uite...dar mereu uita...si eu la fel...la fel face si marea ce uita mereu ca a mai trecut cu un val pe acelasi mal...

I never said "I love you"...

2009-08-06T00:50:00.003+03:00

Se trezi surprinsa de razele diminetii...inca mai putea sa isi miste pleoapele... plansul nu le-a secat si ultima picatura de viata... nu realizeaza de ce plange... stie doar ca o face...poate ca plange pentru ca ii e dor de ce era ea cand era cu el... poate ca dupa ganduri adanci a ajuns la concluzia ce mereu o facea sa planga si mai rau... ea nu zisese niciodata "te iubesc!"...pur si simplu nu a avut cui...plus ca niciodata nu a crezut ca merita sa simta asta... nu a crezut ca e destul de inteligenta ca sa inteleaga sentimentul si sa il poata deosebi in inima ei de pasiunea trupeasca si alte lucruri de deruta... mereu a crezut ca o sa vina vremea cand o sa fie si ea fericita si ca nu o sa mai aiba nevoie de ceaiuri calde ca sa realizeze ca are nevoie de somn...poate ca sughiturile de la plans seara cand nu o vede nimeni se vor opri si a sperat ca poate intr-o zi cineva o sa ii zica, avand mana ei in mana lui, o sa ii zica "te iubesc" si atunci ea a crezut ca mereu va fi cineva caruia sa ii zica aceste doua cuvinte si acel cineva sa fie cel pe care l-a asteptat mereu...dar el nu a venit..el pur si simplu nu a venit...mereu a asteptat la rand sa aibe si ea o sansa sa gandeasca corect si cand a venit randul ei nu a gandit deloc....a dat cu piciorul tuturor sanselor si a aruncat pe geam toate visele...a uitat ca avea nevoie de ele...si acum incet isi da seama de ce plange...ii e dor de visele ei cu cai albi si printi frumosi...acum are doar visuri inspaimantatoare...visuri ce o dor...dar usor, usor...va uita cum sa planga...va uita cum sa mai gandeasca....pentru ca incet, incet un gol imens va invalui rapid tot ce a simtit...si pur si simplu va uita...si nu va mai avea nevoie sa zica "te iubesc"....pur si simplu va uita ca acele cuvinte exista...sau poate va uita cu totul de iubire....

How it used to be...

2009-08-02T15:36:00.003+03:00

Cand eram mica mereu imi imaginam locurile despre care auzeam povesti. Erau putine locuri pe care le cunosteam cu adevarat si putine persoane care stateau sa imi zica adevarul sau macar incercau sa imi creeze o imagine reala a acelui loc. Ei bine, cum sa explic eu? Sunt locuri pe care mi le imaginez ca fiind disparute si nu sunt. Sunt locuri de care am uitat deliberat si sunt locuri pe care incerc sa mi le pun in minte atunci cand simt ca totul dispare, dar rareori reusesc. Locul asta de care tocmai am aflat este un loc unde nu as vrea sa traiesc pentru ca nu as sti cum, e un loc pe care il iubesc doar pentru ca este un loc pe care cineva drag mie nu l-ar putea parasi niciodata. Dar, ei bine, nici eu nu mi-as putea parasi casa,nici eu nu mi-as putea parasi locurile unde am crescut, locurile unde, eu si cu copii a caror fete le-am uitat, creeam lumi numai ale noastre. Recunosc ca nu voi putea niciodata sa ma dezleg de locul unde stau acum si stiu asta de fiecare data cand ma intorc acasa.
Locul asta de care abea am aflat este un loc ce difera de locul unde stau eu. Nu pentru ca oamenii ar fi din alta tara sau din alt oras, ci pentru ca oamenii de-acolo sunt oameni carora doar o bruma de muzica de orice fel le mai odihneste agitatia continua. Sunt oameni care stau pe marginea strazii ca sa vada ultimele barfe, dar sunt si oameni care cara pungi grele de la piata. La mine, muzica este sufletul orcarei reuniuni din cartier; la mine, lumea este calma si costumata pentru munca; la mine, lumea are carucioare pentru piata. Nu spun ca lumea mea este perfecta, nu spun ca suntem mai buni, pentru ca parvenirea este mai grava decat munca de jos, dar spun ca sunt doua locuri diferite...
Dar stiti ce? Daca aceste locuri nu ar fi asa, daca nu ar avea fiecare lucrurile, povestile si stradutele lor ascunse, daca toate astea nu ar fi asa, noi nu am fi oameni minunati care suntem.

P.S.: Mersi ca m-ai facut sa vad astea, mersi ca m-ai dus pe Alea Diagon. Te iubesc:*>:D<

And yet I thought I've changed!

2009-07-28T19:08:00.004+03:00

Ghiciti ce?....n-a luat nimeni leapsa...

Ploaia se opri si soarele isi facuse loc pe cer...nori alergasera zile intregi ca sa formeze o furtuna si nu reusisera sa faca nimic mai mult ca o ploaie de vara...Un cer albastru ii inunda privirea Lidiei si o arunca catre visele de altadata...de dinainte de Dan...de dinainte de tot ce a fost intre ei...de dinainte ca ei sa se cunoasca...si cele de cand il cunostea...

"Am cunoscut-o pe Ana la cursurile de chitara. Era o fata timida care mergea singura acasa mereu. Incerca sa imi evite privirea. Orice privire lunga de-a mea era pentru ea un chin. Intr-o zi profesorul nostru a zis ca nu mai avem nevoie de lectii asa ca ar trebui sa ne cuplam pe grupuri si sa repetam ca sa stim cantecele. Eu si Ana am ramasi ultimii. Ea era asa de speriata. "Paul"-mi-a zis "Sti...eu as vrea sa schimb cu altcineva." I-am explicat ca nu are cum. Apoi i-am zis ca o plac. Si ea a fost uimita si cu uimirea pe fata si inima stransa ne-am sarutat pentru intaia oara.
Urmatoarea zi i-am povestit lui Dan totul. El a zis ca sunt un ciudat daca imi place asa o fata. Dar urma sa regrete cuvintele acestea. Relatia mea cu Ana era foarte stransa si, intr-o seara, am iesit cu ea si cu prietena ei cea mai buna, Lidia. Dan a zis ca o sa treaca si el pe-acolo. Ei bine, aici incepe partea ciudata.
Cand Lidia a intrat in cafeneaua in care eram deja eu si Ana, i-a dat cu usa peste nas lui Dan. Ei bine, el isi cupaase o cafea fierbinte si toata era pe el. A inceput sa tipe la ea si am descoperit atunci ca Lidia si Ana erau diferite complet. Lidia incepu sa tipe la el inapoi. A fost atractia fatala. Au uralat unul la celalat pana cand eu m-am dus sa le zic ca toti suntem prieteni. Dar nu cred ca asta a ajutat cu ceva asa ca am fost aruncati cu toti afara. Cearta lor a continuata pana am ajuns intr-un bar de noapte unde s-au sarutat. Poveste clasica. Numai ca la ei era o dragoste gigantica ce pur si simplu le inchidea gura la orice privire, iar cu timpul se izolasera in casa de la atata dragoste. O saptamana au stat asa. Dar apoi serviciul si lipsa de bani i-a facut sa iasa. N-ar fi trebuit. Dan era foarte protectiv cu ea. Ii era frica de orice adiere de vant, de orice zambet malefic. Era frica ca intr-o zi sa se trezeasca si ea sa nu fie acolo.
Intr-o seara racoroasa de primavara, ei si noi doi ne-am decis sa mergem la o plimbare prin parc. Acea zi a fost greseala pe care n-ar fi trebuit sa o fi facut. Culmea a fost ca Lidia chiar era trista, parca prevestea. Fetele isi doreau neaparat vata de zahar si cum lui Dan ii placea sa le faca servicii s-a dus si le-a luat. Exact cand Dan s-a intors impovarat cu patru bete de vata de zahar, a vazut cum um cutit se apropia de geanta Lidiei. A tipat la hot si a alergat catre el. Acesta la injungiat in stomac. Lidia cazu in genunchi imbratisandu-l apoiincepu sa planga. Nu se opri decat cand Dan statea asezat pe pat respirand. Zile intregi ea nu se misca de langa el, pana cand intr-o seara, el isi deschise incet ochii. Lidia il saruta pe pleoape. Era exagerat de fericita. Apoi Dan a vorbit si i-a zis ca ii pare rau ca nu au ramasa in casa. "Te iubesc, Lidia! Te rog sa nu uiti asta nicicand, si orice s-ar intampla cu mine, nu uita ca eu am vrut mereu sa fiu fericita. Inchise ochii si aparatele incepusera sa piuie. Lidia incepu sa tipe dupa doctorii.Era prea tarziu. Ana mi-a zis ca nu a iesit decat pentru inmormantare. Ei bine, sper ca acum sa mearga.
Mergem amandoi la ea si o scoatem afara. Sper ca Robert ca fie suficient pentru ea. Seamana mult cu Dan..."

Abea astept sa...

2009-07-27T22:38:00.004+03:00

Dupa o discutie cu Denisa acum cateva zile...am ajuns la concluzia ca...noi...la varsta asta...abea asteptam sa orice...abea asteptam sa facem ce nu putem face...anumite perioade ce inca nu au venit...
Dar...Acum as vrea sa va zic zece chestii pe care eu cel putin le astept...si as vrea sa initiez o leapsa:)
1. Abea astept sa cresc pentru ca vreau neaparat un Suzuki Jimmy convertible rosu.
2. Abea astept sa gasesc pe cineva care sa nu accepte efortul meu de a-l indeparta si sa ramana mereu acolo.
3. Abea astept sa vad cum o sa ploua exact cand eu o sa imi cumpar in sfarsit o rochie alba.
4. Abea astept sa se intoarca Anca si sa ma vad si eu odata cu Antonia.
5. Abea astept sa ma duc la tara (am eu un sentiment bun).
6. Abea astept, pe bune, sa inceapa scoala.
7. Abea astept sa imi dau seama ce vreau sa fac in viata, si sa fac acel ceva.
8. Abea astept sa ma plimb pe strada cu catelul meu complet dresat, iar apoi sa intru cu el intr-un apartament cu terasa si un mini-jacuzzi afara.
9. Abea astept sa ma duc sa lenevesc jumate de zi pe canapea butonand televizorul,iar restul zilei scrii un articol despre natura,inamicul urbanizarii.
10. Abea astept sa va vad pe toti care cititi asta rezolvand aceasta leapsa, iar daca va intrebati daca ar trebui sa va serviti asa, pai, da, chiar va rog.

I'm back from outer space!

2009-07-25T00:10:00.004+03:00

Deci...stiu...toate legile gramatice sunt ignorate cu acest "deci" de inceput...

Dar...

Asta simt ca se presupune sa simt dupa o saptamana de autoanalizare a sufletului meu si a mintii mele...altceva nu puteam sa fac...activitatea de a admira frumusetile si de a inota si de a manca si dormi erau destul de interesante...dar Insuficente.
Ei, bine...sa zicem ca nu conteaza ce planuri mi-am facut ca am sa fac...ce frumuseti am admirat acolo...ce sarata si calda era mare...ce greu a fost fara biscuiti...ce frumosi erau tipi de acolo...si ce dor mi-a fost de toata lumea...

Marea sarata.Zilele nedormite.Haine cumparate.Zambete discrete.Pepene mancat pe stomacul gol.Placintele de gris cu lapte.Somnul meu zbuciumat.Victemele colaterale.MAncarea prea multa.Prosoape vesnic ude.Costume de baie decolorate de la sare.Insolatie.Frigul de la umbra.Soarele apasator.Lumina diminetii.Zambetul serii.Tantarii nemancati.Muzica greceasca.Biliard fara sens.Nopti cu vise frumoase vesnic incomplete.Arome de care mi-era dor.Bucuresti, vesnic acolo,vesnic la fel. Si "Imi pasa"-Vita de vie...

Si ploua...

2009-07-11T21:15:00.007+03:00

Unele zile sunt făcute pentru a fi ținute minte. Unele zile sunt făcute pentru a fi uitate. Unele zile nu au nici un sens.
Sunt zile când ne trezim ca niște roboței, când facem orice ca sa nu mai auzim fraze care se repeta la nesfârșit. Și seara, sleiți de orice putere, începem sa ne gândim ca avem o viata care încă mai merita trăita, o viata care încă își merita zâmbetele fără sens și încă se merita ca fiind o viata normala. E greu sa te gândești la câteva motive pentru care nu merita sa trăiești, dar sunt atâtea motive pentru care merita sa trăiești încât orice intentare de suicid este o prostie.
Cerul devorează privirile dându-le nori ce își arata alene haina gri, prevestind trist ploaia. Orice moment calm alerga neliniștea ce va urma furtunii. Va fi o furtuna. Atâtea semne o arata. Un singur porumbel încă refuza sa vadă semnele. Refuza sa recunoască iminenta furtunii. Continua sa se îmbăieze în băltoacă, având siguranța naiva ca soarele îl va usca.
Norii arunca în ciuda o ploaie mocănească. Porumbelul rămâne pe loc îmbăindu-se cu picăturile mici și reci ce ii sărută penele. Cerul devine o mare agitata. Norii își revarsă furia și porumbelul se adăpostește sub o frunza galeșă de nuc.
Liniștea devine haos. Întreaga lume se trezește la viata. Toți se înfricoșează de furtuna groaznica ce năpăstuiește totul. Porumbelul privește melancolic și vesel către cer.
Norii se disipa rapid. E vara. Ploaia a durat doar câteva minute. Soarele încălzește încet porumbelul, luminându-i delicat penele ce încet devin albe...

P.S.:number 100

Asa...Si acum ce?

2009-07-10T21:17:00.008+03:00

Acum o sa ma uit la cer fara sa ma gandesc ca poti trece pe langa mine...Acum mi-am dat seama ca am confundat un sentiment intes de incercare de a trece peste nervi cu o dragoste...poate chiar a fost o dragoste, poate chiar ma indragostisem de farmecul tau...poate...habar n-am...acum nu mai conteaza...Normal...numai ca de data asta chiar ca treceam prin poate cele mai grele momente...o rana din trecut s-a deschis si pare ca era un glont adanc infipt acolo...poate ca niciodata nu o sa reusesc sa scap, dar poate ca asta ma va ajuta in vreun fel...iar am gesit din pacate...

Acuma ce fac?...Nimic, o sa traiesc in continuare si voi face ce va trebui...voi trece peste...si incet voi construi alta usa bine izolata pentru cei ce vor veni dupa tine...

Si...voi scrie iar ceva cu multe metafore...ceva despre multa andrenalina provocata de licori in sticle si pahare...

Leapsa...

2009-07-10T10:42:00.002+03:00

Dacă eram o lună, aş fi fost luna în care m-am născut. Aprilie
Dacă eram o zi a săptămânii, aş fi fost luni.
Dacă eram o parte a zilei, aş fi fost dupamiaza.
Dacă eram un animal marin, aş fi fost o meduza.
Dacă eram o direcţie, aş fi fost drept inainte.
Dacă eram o virtute, aş fi fost loialitatea.
Dacă eram o personalitate istorică, aş fi fost Shakespeare.
Dacă eram o planetă, aş fi fost Marte.
Dacă eram un lichid, aş fi fost picaturile ploii.
Dacă eram o piatră, aş fi fost un ametist.
Dacă eram o pasăre, aş fi fost o randunica.
Dacă eram o plantă, aş fi fost o salcie.
Dacă eram un tip de vreme, aş fi fost o tornada.
Dacă eram un instrument musical, aş fi fost o orga.
Dacă eram o emoţie aş fi fost melancolia fericita.
Dacă eram un sunet, aş fi fost vantul ce rascoleste frunzele.
Dacă eram un element, aş fi fost aerul.
Dacă eram un cântec, aş fi fost Daniel powter- Bad day.
Dacă eram un film, aş fi fost Amelie Poulain.
Dacă eram o carte, aş fi fost Anna Gavalda - Impreuna.
Dacă eram un personaj de ficţiune, aş fi fost o amazoana.
Dacă eram un fel de mâncare, aş fi fost sushi.
Dacă eram un oraş, aş fi fost Salonic(Grecia).
Dacă eram un gust, aş fi fost dulce-amarui.
Dacă eram o aromă, aş fi fost caramel.
Dacă eram o culoare, aş fi fost turcoaz.
Dacă eram un material, aş fi fost matase.
Dacă eram un cuvânt, aş fi fost "plimbare".
Dacă eram o parte a corpului, aş fi fost ochii.
Dacă eram o expresie a feţei aş fi fost "sa zic, sa nu zic".
Dacă eram o materie de şcoală, aş fi fost engleza.
Dacă eram un personaj de desene animate, aş fi fost DoubleD.
Dacă eram o formă, aş fi fost o clespidra.
Dacă eram un număr, aş fi fost 24.
Dacă eram o maşină, aş fi fost o dubita mica si hipioata.
Dacă eram o haină, aş fi fost o rochie de vara.
Primita de la Ganduri de lemn.
Merge catre Anca, Alina, Antonia, Denisa si oricine vrea.

Asa e mereu...

2009-07-09T23:08:00.003+03:00

-Credeam ca nu-ti pasa de mine. Credeam ca orice zic eu trece pe langa urechile tale.-spuse Anne, privind cum Lola isi aprinde o alta tigara- De ce fumezi iar? Ce te-a apucat? Vrei sa mori?- si se indrepta cu o privire ingrozita catre pachetul aruncat pe jos.

-Poti sa il iei. E gol. Ai crezut prost. Mereu nu asculti si te grabesti. Stii ca foarte usor pot parea departe. E greu sa imi captezi atentia cu privire cu tot. Geamul este din ce in ce mai liber pentru fiecare privire pe care pot sa mi-o arunc.De exemplu, priveste luna aurie. Semana cu zeul Ra al egiptenilor, atat de stralucitor, dar totusi asa de departe, si norii ii subliniaza delicat tronul. Linistea imortalizeaza momentul...totul e clar si calm, dar totul e inca in misterul noptii si totul pare sa fie deasupra oceanelor.

Lola deschide geamul. Caldura inebunise si cel mai frumos moment, si anume noaptea. Devenise din ce in ce mai cald si presiunea dintre ea si Anne devenise un nor de scrum ce se inalta si se coboara la fiecare moment de tensiune...

-Ce sperante mi-am facut eu! M-am gandit ca o sa vin aici si ca tu vei incerca sa imi spui ca tu nu ma poti asculta pentru ca nu imi poti minti privirea. Te uiti chiar si acum in gol si singurele momente cand ochiul tau ma observa este cand vrei sa tragi un fum sau cand vrei sa iti aduc scrumiera. Inutil sa iti spun ca asta nu e viata, ca asta nu e prietenie, ca tu nu stii ce e aceea, pentru ca, tu, Lola, poti sa ma asculti, dar sa nu ma auzi. Poti sa ma auzi, dar sa nu imi vezi lacrimile, si tu poti sa fi cea care sa imi dea cele mai bune sfaturi fara ca macar sa imi arunci o ocheada. E greu sa ma intorc. Si poate ca intr-o zi nici nu o voi mai face...Stii doar ca Nadine o sa se planga de fiecare moment al vietii sale si ca nici macar n-o sa observe privirea ta constanta de melancolie. Stii doar ca Nadine vine si pleaca. Eu vin si cand plec ma intorc la prima ora, a doua zi...Stii si ca mie mi-e dor de tine, de cum erai cum te-am cunoscut...dar, poate ca nu am vazut totul si acum te-ai expus, acum m-ai crezut...

Lola isi intoarse privirea catre Anne. Era o tanara uscativa, supta mult prea devreme de o tinerete frumoasa, avand ca unica calitate cea a unei prietenii loiale. O privea, dar nu o vedea pe ea. Ii vedea fata, dar nu reusea sa-i desluseasca ochii. Buzele ei eru un fel de coaja de mar, vesnic rosii, dar un rosu calm...slab...asa cum fusese mereu ea. Nu ii mai vazuse niciodata hainele de strada...Niciodata nu-i vazuse lacrimile...Niciodata nu credea ca este capabila sa o ajute, dar cu toate astea Anne fusese mereu acolo. Nu o considera importanta. Anne avea menirea de ceainic, o data admirat, foarte folositor. Cu Nadine era o alta poveste. Nadine era impulsiva si irascibila si mereu alerga dupa ceva anume. Lola o idolatriza. Lola ii ducea dorul cand lipsea...si Lola o iubea...Nadine era unul dintre actorii grabiti de pe scena vietii, cu roluri principale, dar niciodata nu are timp sa dea autografe. Anne era spectatorul din ultimul rand care aplauda in ecou...Era un decor necesar...

Privirea lui Anne o strapungea prin tot capul. Fiecare secunda trecuta ducea la un alt infern...Anne iesi pe usa si incepu sa planga...a uitat drumul inapoi...

Mersi si iarta-ma!

2009-07-08T18:11:00.007+03:00

"Stii ca deobicei vin si ma plang la tine, si tu ma intelegi mereu...si tu mereu esti acolo...esti mereu langa mine si mereu ma crezi cand iti zic ca trebuie sa ma ajuti...pentru ca tu de fiecare data sti ca eu chiar am nevoie de tine...stii ca glumele proaste ale mele nu sunt decat un alt motiv sa incerci sa ma ajuti...sti ca la mine glumele proastesunt un semn de rau...si sti ca de fiecare data cand zic asta eu plang...si ieri seara chiar am plans...tu ma asculti chiar daca nu ai nici un chef...si tu esti inebunita dupa cumparaturi...desi nu vrei sa recunosti:P...dupa toate astea...sti ca te iubesc...si sti ca imi pare rau... Jane"

"Stiu ca iti pare rau...chiar ma surprinde ca imi lasi bilet...adica tu lasi bilete cand chiar ti-e frica...dar...cred ca o sa ne distram gandindu-ne la ziua de maine...iarasi mergem la lacasul special si iarasi facem ce facem noi deobicei...nu ca oricum suntem aproape inseparabile, dar acum...Ei bine, afla ca nu m-am suparat... Lina"

Zilele ce au urmat ploaia nu-si mai oprea cursul si printul pe cal alb pe care il astepta...printul lui Jane mereu intarzia...Jane si Lina dansau in ploaie cu toate cantecele verii...zambetul tamp al tineretii nu le mai lasa in pace...si ele se bucurau cat de mult de el...

Draga mea, stii ca mereu ma insel...

2009-07-06T22:34:00.003+03:00

Mereu ma insel...mereu vreau sa cred ca eu am dreptate si mereu ma gandesc ca orice vis dorit se va indeplini pentru ca mereu speranta mea a avut un izvor din care sa isi tarseasca magnifica putere si sa ma arunce exact unde am vrut...am vrut sa lenevesc un an...am facut-o...am vrut un baiat...l-am avut...am vrut sa fiu singura...am fost...dar...ei bine exista peste tot un dar...
De data asta in legatura cu tot planeaza o incertitudine ce nu ma lasa sa dorm, sa gandesc, sa muncesc...pur si simplu nodurile din stomac sunt din ce in ce mai greu de desfacut, iar la fiecare nod apar altele...poate ca de data asta o sa fie mai greu...poate ca de data asta o sa pot sa ma gandesc de-a binelea la ce vreau...iar de data asta chiar imi pasa...de data asta fiecare moment petrecut fara sa ii aud vocea...este...stiu ca suna ca un cacat, avand in vedere ca eu niciodata nu am simtit asa ceva, si avand in vedere ca deobicei toate trec pe langa mine si doar ma folosesc de experiente...de data asta este ceva dureros, dar totusi placut...imi place acesta durere care imi capareaza stomacul si ma face sa ma simt cum nu m-am simtit de mult timp...de data asta am un scop...de data asta am un vis...si de data asta...pentru prima oara mi-e frica ca nu o sa ma ridic la nivelul lui...

Hei...nevermind...

2009-07-04T23:05:00.007+03:00

Iese din clasa...s-o ia dracu' pe ea de profa...iarasi si-a facut tema degeaba...iarasi nu era atenta cand trebuia...iarasi se gandea ca in pauza poate se intalneste cu el pe hol...poate ca il vede poate ca ii zambeste...poate ca o saluta...sau poate reuseste ea sa il salute...
Se indreapta grabita catre iesire...vrea sa ia aer...isi da seama ca se sufoca ca nu mai suporta acelasi aer al altor cateva sute de copii si profesori...isi da seama ca e o cauza pierduta si ca nu mai are cum sa il vada...probabil ca el plecase de mult...probabil ca el nici macar nu se gandea la ea...probabil ca el deja avea o prietena...
Iese din scoala si se aseaza pe banca...se uita in jur si descopera ca e singura...se intinde pe banca si se uita catre cer...observa ceva ce nu mai observase de mult...soarele disparuse de mult de pe cer si luna se ridicase si domina intregul cer...abea o vedea din cauza copacilor...dar stia ca e acolo...stia ca nu o sa se intample nimic daca ea face ceva rau sau daca ea dispare din fata ei...stia ca daca ea nu mai vede luna, e va continua sa existe si sa domine mici norisori care pasesc cu frica in apropierea ei...atunci realizeaza ca se sunase...alearga disperata in clasa...la ultima ora deobicei pleaca mai devreme, n-avea rost sa intarzie...atunci il vede...iesea de la el din clasa si radea...nu parea fericit, dar radea...el nu o vedea pe ea...asa ca se credea singur si incepe sa trancaneasca despre o anumita profa pe care si ea o ura...apoi ii mentioneaza numele...Fata descopera ca nu era singur...era cu un prieten care il asculta...El ii povesteste ca este foarte frumoasa si ca i-a ramas mintea la ea...dar este cam ciudat...pentru ca totusi e vorba de o diferenta de varsta...e vorba de faptul ca ea nu este genul de fata pe care o cuceresti usor...zambeste si isi da seama ca intarziase prea mult...alearga si il saluta in treacat...el striga repede dupa ea "Hei!" apoi isi da seama ca probabil nici nu-l auzise...zambeste trist si isi aduce aminte de copilarie...isi aduce aminte de alergatul strengaresc atunci cand vedea fata pe care o simpatiza...un zambet de revelatie ii pune fetei lui o intrebare...asta a facut si ea?...oare?...nu, nu se poate...ea nu e asa...ea e altcumva...

Gosh, I do miss you...

2009-07-03T22:24:00.004+03:00

Floarea diminetii ii ridica noi semne de intrebare...perna isi pastreaza mirosul de acum...perna pastreaza mirosul trezirii si incet ea realizeza ca toata chestia cu trezitul dureaza doar pana la primul buna dimineata...
Incet in minte ii rasuna iar si iar numele lui...se gandeste ca ar trebui sa il sune...dar apoi isi da seama ca vrea mult prea mult de la el....se gandeste ca fiecare ploaie pe care o petrece fara sa il sune sa vada daca e bine este un alt moment de indepartare...il protejeaza de ea insasi...se gandeste cat de fraiera a fost dea lungul timpului si ce usor ar fi sa isi alerge singura visele si sa nu mai aiba nevoie de supraveghere...incet ploaia isi face loc in dimineata plina de o racoare veche a visurilor din acea noapte....incet cafeaua se fierbe si mirosul aromat sa ridica...se avanta catre toata camera pentru a o stapanii...dar uita ca e slab...si cade incet inapoi in cana...Se gandeste ca ar trebui sa il sune...sa vada ce mai face...ii e inca dor de el...si de data asta chiar doare...de data asta chiar o doare sa nu fie langa el...si...ei, bine...ii e mult prea dor de clipele de ras si de zilele zgribulite de o zapusala permanenta...ii e mult prea dor de tigarile fumate pe fuga...ei, bine...poate candva...le va resimti si revedea pe toate...pentru ca poate candva va inceta sa viseze si realitatea fermecata de dorinta isi va incepe cursul...dar deocamdata...ea inca isi bea cafeaua incet...apoi fuge pe usa cu catelul in lesa...e tarziu...e deja ora opt...

The rush...

2009-07-02T22:37:00.004+03:00

Cateva cuvinte...o fraza...pune in functiune cu rapiditatea cu care apa patrunde printre pietre...pune in functiune un sentiment si glob de sange se sparge in incet pentru a curge iute prin vene...ochii pulseaza...picioarele alearga si nu mai au nevoie de coordonare...alergatul ia sfarsit pentru o singura secunda...pentru o singura secunda pentru a lasa pielea sa simta bataia vantului...sangele goneste prin corp ajunge repede in intregul sistem si...un moment de liniste anunta groaza...inghetul si frica...un tipat intrerior anunta curajul ce palpaie ca o flacara in bataia brizei.....curajul isi face cu greu cale printre nodurile legate pe loc in gat...si scoate sunete tremurande...alergatul sugruma si acele cuvinte si zambetele isi fac discret jocul...s-a terminat...e liniste si ploua...