Hai, sa ne gandim la zilele cand eram singura persoana care te intelegea sau careia ii pasa....hai sa ne gandim ca odata am fost prietene....hai sa ne gandim ca faci ceva urat....nu o sa iti zic nimic...faci cum vrei...daca tu esti in stare sa te schimbi asa si sa crezi ca eu sunt in stare sa fac aceeasi chestie te inseli...iti zic cu un vag sentiment ca imi pare rau pentru tine...imi pare rau...pentru tine...eu o sa raman neutra...ca Elvetia...deoarece eu inca mai pastrez amintirile frumoase...deoarce nu vreau sa stric ce a fost cu ce a devenit....nu e vina nimanui...nici a mea si nici a ta ....doar sa desprins usor firul cu care eram legate impreuna.....s-a rupt...din pacate....nu cred ca tu meriti sa faci ceva ce n-am facut eu si nici nu am de gand....eu te-am vazut cum pleci trei luni.....si te duci....te las acolo... e mai bine pentru tine....

...imi pare rau de lucrurile urate pe care le-am zis despre o persoana pe care o cunosc de vreo 9 ani si ceva...cred ca stie cine e ...si imi pare rau..am fost egoista si nu am luat in considerare destul de multe chestii inainte sa zic ce am zis...
...imi pare rau si imi cer scuze..poate ca nu va vrea sa le accepte sau poate nici nu le va vedea...dar...imi pare rau...
....imi pare rau si imi cer scuze tuturor...nu zic ca nu mai fac pentru ca sunt o egoista...pentru ca azi mi s-a zis ca cred ca stiu totul...nu stiu...dar acum sunt sigura ca am gresit....

zile planse....zile in care uit sa ma si machiez...sunt confuza....ma ridic din starea latenta si incerc sa imi arunc masca cu zambet pe care o port de mult pe fata....dar nu o mai pot scoate...fata mea si-a fixat un zambet tamp care sa-si ascunda toate greselile...stiu ce inseamna ce credeti voi ca e speranta...stiu ce sa fac...stiu sa ma bucur doar pentru ca altcineva se bucura...las totul in urma si sterg incet cu buretele...am realizat ca ma agit mereu mult fara rost...un nod permanent incepe sa isi intepe spatele intepandu-ma pe mine in stomac...ma uit si dau drumul la 100 de dorinte visez incet si greu ma ridic din perna moale care ma imbie sa visez...incet imi inchid gura uitandu-mi de emotie cuvintele...impleticindu-ma intre multe cuvinte spuse repede....spuse de frica sa nu se observe tepii nodului care imi ies din stomac...ma plang incet si incep sa rad de mine...sunt o fraiera...am ramas in culme si zambesc...si zambesc...sper ca si altcineva zambeste.....ma uit in jur si realizez ca eu nu simt durere....tepiii aceia ma gadila incet...si rad...si rad ...imi place sentimentul....dar o cutiuta pusa bine in fundul inimii va lua nodul si tepii sai si il va pune ca deobicei langa celelalte cutiute cu vise....vise desarte....vise slabe...prea slabe ca sa fie reale...prea fragile sa reziste aerului respirat de noi...

If for a moment I could stop and listen to you...to you all....that moment will be the moment and it is the moment I've lived all my life in....
A huge amount of unknown gloomy fume makes me realize that the waking-up I did this morning was in a too short notice....the overwhelming feeling that I have to face everybody...to face all the stuff I left hanging....and mostly to face you...I didn't, but I faced the immensity of my alleged sin...of my never-ending inside storm...of my unnumbered disappointment...
The steps that I took forward were the steps that I never wanted to over think, but I did...I always did...I never took a step without thinking it through...I always thought that once again I'll face the humiliation of making a fool of myself...I stopped...A big smile was hiding between a pair of some very special earrings...I hugged the head that had the earrings and once again forgot all about watching my steps...
Laughing and talking and thinking about how I've missed doing all this...another shiver passed through my spine and a coopered shadow approached me along with a big bright smile...
Other smiles and perfumes and big eyes looking through me passed and made me forget...Then a moment of plain loneliness ...another calm storm rapped in my stomach...silence...basic silence

Am racit...ma rog...termenul medical este sinuzita...dar...ce va asteptati sa faca un blogger adevarat cand este racit si sta acasa?...pai sa scrie...sa scrie posturile pentru care nu a avut timp....da...pai eu nu sunt o "adevarata"...sunt o lenesa care sta toata ziua in pat plangandu-si de mila...mai pe buna dreptate, mai pe lenevie...na' ca tot n-am facut nimic....si...ca sa trec peste toate...m-am deconectat complet de la lume...acum habar n-am ce voi face, dar o sa incep prin a imi face curat in camera ...apoi mai vad...
O...stati...va incant....sau dezgust cu o mica scriere....

Deci daca ai fugit intr-o zi si ajungi intr-un colt care in sfarsit ti-a aratat un fel de lumina....pai acel colt va fi locul de care vei fugii toata viata....vei cadea intr-un pat mare si rece de metal si iti vei da seama ca iti placea mai mult lemnu...ca iti placeau asternuturile tale...ca iti placea sa te plimbi...si mai ales ca iti placea sa traiesti....citesti o carte si ramai timp de o ora cu ochii atintiti catre pagina 23...realizezi ca numarul n-are nici o insemnatate si treci pagina....stai si aici o ora gandindu-te ca nu conteaza ca nu ai pe nimeni care sa te sarute...conteaza ca ai omeni carora sa te plangi si apoi iti dai seama ca ai oameni pentru care viata ta sa merite...atunci...tarziu...iti dai seama ca ti-e frica pur si simplu sa nu gresesti cand deschizi gura...pentru ca in mintea ta...mai bine zis dupa mintea ta totul suna bine...dar cand scoti totul pe gura si vezi cu privirile altora se schimba.. in suflet iti creste un nod.....si incet incet iti dai seama ca ai nevoie de un scut si zici ca ti-e frica sa faci aia sau asta...si treci peste fara sa deschizi subiecte care te fac sa tremuri....fara sa trebuiasca sa te aperi...pur si simplu sa te asezi bine in spatele unui perete de sticla si sa mergi impingandu-l.....dar cu timpul devine tot mai greu...cu timpul devine tot mai greu de impins....si deodata realizezi ca greutatea lui te ucide....atunci poti alege...ori il impingi pana mori din vina lui ori il spargi si infrunti ceva ce de mult nu mai cunosti....rar se aud cioburile lovind pamantul...rar

O melodie de 3:46 ma face sa realizez ca are dreptate...este nevoie doar de jumate din ea ca sa imi dau seama....ca chiar e gol si rece.....

Nu vreau sa-nteleg nimic din ce-mi spui
Iar orele trec, este noapte acum.

Nu ma ascund, ma stii prea bine
Nu, nu vreau sa fug
Mi-ar fi mult prea prea greu fara tine.

Refren:
De ce nu mai e la fel cum era ?
De ce m-am lasat atins de mana ta ?
De ce norii grei nu vor sa plece ?
De ce in sufletul meu e gol si rece ?

Te-ai schimbat, nu recunosti
Eu am aflat cum sa te pastrez sa ma cunostï.
Refren *2

Lepsa de la Happy Story
Niciodata nu as putea sa:
1. nu suport imaginea cuiva in fata mea...sa fiu asa
2. ma mint pe mine ca nu mint...mint in draci....si doar din natura...asa ca de...
3. sa port acelasi tricou 2 zile...nu pentru ca as fi fitoasa....dar sunt obsedata sa nu miros la subrat..
4. sa stau o zi fara sa ma spal de 3 ori la subrat :))...
5. imi cumpar o floare de care sa am grija...in afara de un cactus...
6. urasc o persoana care m-a ajutat....lui teddy ii ridic statuie....
7. imi urasc cu adevarat familia...
8. am o relatie cu cineva pe care sa nu plac....repete sa nu plac....nu sa nu iubesc pentru ca eu cred ca inca n-am invatat ce e aia iubire...
9. nu am fantezii cu anumite situatii care nu exista....nimic ciudat...eu chiar am un monolog continu interior...
10. stau singura.....fara o alta voce constanta sau o alta prezenta in alaturarea me nu pot sa traiesc....nu suport....m-am afundat in cat mai multe prietenii doar ca sa nu aud vocea mea interioara care este mai critica decat orice alta voce exterioara....